LA SAMBATA

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – ZIUA A DOUA

            In postarea precedenta v-am spus ca am plecat de acasa cu intentia de a sta la vila si a citi. Ei bine, a doua zi dimineata cand ne-am trezit, soarele si vremea frumoasa au facut ca planurile noastre sa se schimbe, asa ca dupa micul dejun am pornit la drum. Doar cativa kilometri. Cati? Asta va las pe voi sa calculati.

            Prima destinatie a fost Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Nu am fost la prima vizitare a frumoasei manastiri, insa a fost prima data cand am gasit magazinul de obiecte bisericesti deschis. M-au incantat numeroasele icoane, atat cu chipul Mantuitorului si al Maicii Domnului dar, mai ales, icoane ale unor sfinti mai putin “populari”. Astfel, am putut vedea icoane cu Sfanta Veronica, cu sfinti romani si multi alti sfinti. La capitolul carti, nu stiam ce sa las si ce sa cumpar (nu se putea sa plec de acolo fara nici o amintire). Am rasfoit cartea cu interviurile realizate de parintele Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian numita “Sa luam aminte”, mi-a placut si am cumparat-o. Ajunsa la vila am citit-o pe nerasulfate. Va recomand cu caldura sa o cititi, pentru ca puteti afla momente din viata parintelui, povestite chiar de dansul, multe sfaturi in ceea ce priveste o viata duhovniceasca in aceste vremuri grele, precum si recomandari de lectura. Una dintre recomandarile parintelui este cartea “Secretul multumirii” de Hariet Lummis Smith, o carte care, asa cum spunea dansul, nu este o carte religioasa, insa putem invata sa gandim optimist, sa vedem in toate lucrurile cele bune.

            Am vizitat manastirea, am fost si la Izvorul parintelui Arsenie Boca, dupa care am pornit la drum. Nuuu, nu am plecat spre Albota, ci spre Castelul Brancoveanu pentru ca vazusem un indicator cu acest Castel.

            Cand am ajuns la castelul Brancoveanu, am gasit o cladire parasita, pe jumatate renovata. Ce pacat ca avem o istorie atat de frumoasa, dar pe care nu suntem in stare sa o valorificam. Ajunsi la complex, am deschis internetul si am aflat ca acest castel a fost construit de Constantin Brancoveanu, domnitorul Tarii Romanesti. Mai multe informatii aflati de la dl Stelian Tanase.

           Un alt indicator ne-a purtat pasii in localitatea Lisa, la o distanta de aproximativ 10 km de la Sambata, intr-o minunata poiana unde se afla schitul cu hramul “Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”. Din pacate, monahii erau plecati la treburi, iar bisericuta inchisa. Am ramas cateva minute si am savurat linistea si frumusetea locului.

Aceasta a fost plimbarea de dimineata. In jur de ora 15 am ajuns la complexul si chiar ne-am odihnit.

LA ALBOTA

CONCEDIUL LA ALBOTA SIBIU – PRIMA ZI

Dupa o perioada destul de grea, atat eu si sotul meu, am simtit nevoia unei perioade de relaxare, chiar daca numai de cateva zile. Ne-am gandit ca avem nevoie de liniste si odihna, fara multe locuri de vizitat, fara zeci de kilometri facuti in fiecare zi, doar stat la aer si lenevit. Astfel, am ales ca locatie de odihna – Pastravaria Albota Sibiu situata in localitatea Arpasu de Sus.

Duminica, in momentul cand am ajuns la destinatie, am avut un soc. Parcarea era plina de masini, parcarea de rezerva era si ea destul de aglomerata. Peste tot erau turisti: la gradina de vara, la pescuit, la terasele restaurantului. Ne gandeam ca nu am gasit acel coltisor de liniste la care am visat. Numai ca lucrurile nu au stat chiar asa. Am primit o camera cu vedere la lacurile cu pastravi, care erau destul de departe de agitatie, in zare putand fi admirata valea Arpaselului. Desi in fiecare zi fluxul de turisti era destul de mare, nici un moment nu am simtit starea de aglomeratie, ceea ce ne-a demonstrat ca proprietarii Complexului stiu sa faca turism, si nu un turism oarecare ci un turism care sa imbine cele mai deverse cerinte.

Astfel, cat am stat acolo, am realizat ca in ceea ce priveste cazarea oferta lor este foarte diversificata si in continua extindere. Oferta de cazare este pentru toate categoriile de turisti, pentru toate buzunarele: vile, cabane, casute individuale, locuri pentru rulote si corturi.

In ceea ce priveste servirea mesei, si aici au excelat. Multe locuri amenajate, astfel incat nimeni sa un fie refuzat, dar nici sa astepte o groaza de timp pana cand este servit. Servirea era asigurata de ospatari tineri, marea lor majoritate studenti, angajati pe perioada de vara sau chiar pe perioada nelimitata, acestia venind la lucru in functie de programul de la facultate. Zambetul lor, modul amabil de adresare si viteza cu care se miscau printre mese dadea un aer tineresc intregii atmosfere. Este primul proprietar de pensiune unde am vazut ca ajuta si promoveaza tinerii. Din acest motiv, ma inclin in fata lui.

Dar, nu v-am spus nimic despre preparatele oferite. Nimic mai simplu: aproape totul vine din gospodaria proprie: carne de vita Angus si carne de ovine de la ferma din Cartisoara, peste de la pastravaria proprie, painea de la brutaria proprie. Cred ca si o parte de legume erau tot din productie proprie.

Modul de preparare:TOTUL DELICIOS. Daca ajungeti acolo, si va recomand sa ajungeti, nu ezitati sa alegeti pastrama de berbecut cu mamaliguta si mujdei, pulpa de ied la gratar sau preparatele din pastrav. Extrem de bun este si platoul cu diferite branzeturi produse acolo: pecorino de oaie, tilsit de capra si cascaval. Tototdata, aveti grija cand comandati, pentru ca portiile sunt foarte consistente si e pacat sa nu ramana un locsor si pentru deliciosii papanasi sau clatitele cu dulceata de afine. Ca sa va racoriti, va recomand socata de casa oferita.

La intrarea in locatie, in partea stanga, se afla un cochet magazinas, de unde se pot achizitiona produsele proprii: branzeturi de toate tipurile, carnaciori de porc, sau vita cu oaie, salamuri diverse, ca delicatesa recomand borcanelele cu pate de ficat. La toate acestea se adauga numeroase tipuri de dulceata. Majoritatea produselor sunt ambalate in pungi vidate.

Nici relaxarea sau ocuparea timpului liber nu a fost uitata. Contra sumei modice de 5 lei/ora, se poate pescui in bazinele special amenajate. Pastravarii ofera undite, momeala si galeti, iar turistii, incepatori sau nu, se delecteaza prinzand peste. Pestel prins se preda la pastravari. Exista si posibilitatea cumpararii acestuia.

De asemenea, se pot inchiria biciclete pentru drumetii prin apropiere, timpul se poate petrece si la piscina sau in balansoarele amplasate in cele mai linistite locuri. Nu au fost uitati nici iubitorii de fotbal sau tenis. Pentru acestia este amenajat un foarte frumos teren. Cei mai temerari si care stau foarte bine cu sanatatea pot face si sedinte de hidroterapie. Pentru copii sunt amenajate locuri de joaca.

Desi da senzatia de aglomeratie, Complexul Pastravaria Albota Sibiu, va poate asigura un concediu de vis.

            Iata un alt exemplu ca si la noi se poate, totul este ca ceea ce faci sa faci cu pasiune si respect fata de client, respectiv turist.

Cand cei doi devin una (I) – fragment

……….“Am sa va povestesc o istorioara despre o pereche, sot si sotie, pe care i-am cunoscut in urma cu multi ani. Intotdeauna le dau acest exemplu oamenilor care se gandesc la casatorie. Asadar, intr-o zi am plecat la un azil ortodox de batrani, unde se afla una dintre enoriasele mele. In vecinatatea ei locuia o familie. Pe hol am intalnit un barbat in varsta care m-a rugat sa intru si sa stau de vorba cu el si cu sotia lui. L-am intrebat:

-Stati aici amandoi?

Batranul mi-a raspuns:

-Sotia mea s-a imbolnavit, nu mai putea sa mearga, iar eu sunt prea batran si neputincios pentru a avea grija de ea. De aceea am fost nevoit sa o plasez intr-un azil de batrani si m-am mutat si eu aici. Stiti, problema nu este ca nu as putea sa am grija singur de gospodarie. Pur si simplunu voiam sa traiesc fara ea.

-Este minunat, i-am spus, ca va iubiti atat de mult. De cati ani sunteti casatoriti?

-De 74 de ani, a raspuns el.

-74?

-Da, eu am 100 de ani, iar ea – 98.

Am fot impresionat!

-Cum ati reusit sa traiti impreuna atat de mult tim? l-am intrebat.

-O, parinte! Am sa va spun ca primii zece ani de viata impreuna au fost un adevarat iad. Ne exasperam unul pe celalalt, bine ca nu s-a ajuns la omor. Deja la un dupa nunta voiam sa divortam. Au venit copiii si grijile legate de ei, facturle neplatite…. Seara nu voiam sa ma intorc acasa. Nu-mi reusea nimic! Sotia se vaicarea neintrerupt. Efectiv, m-am dat batut si eram gata sa plec. Singurul lucru care ne tinea impreuna erau copiii. Copiii insa cresteau cu nervii zdruncinati, fiindca erau martorii certurilor noastre interminabile…. Abia ce veneam acasa, ca si incepeam sa ne certam, iar copiii sa planga.

            Sunt convins ca fiecare dintre voi a auzit istorioare asemanatoare. Si iata ca acest batran a continuat:

-Sora sotiei mele a fost o femeie foarte credincioasa. Ea ne-a sfatuita sa vorbim cu preotul la care se spovedea si pe care il respecta. Eu nu voiam sa merg, deoarece ma asteptam ca el sa fie intru totul de acord cu sotia mea si sa ma invinuiasca pentru tot pe mine. Apoi insa m-am gandit ca nu am nimic de pierdut, iar o asemenea discutie da totusi o oarecare nadajde. Preotul era un om care Il cunostea pe Dumnezeu si nu facea filozofie, ci vedeau in oamenii care veneau la el zidirea lui Dumnezeu. El a spus:”Daca in casnicie nu Il veti pune pe Domnul mai presus de orice, familia voastra va pieri.”

            Auzind asa, barbatul i-a spus preotului acelasi lucru pe care mi l-ati spus mie astazi:

-Bine, bine! Dati-mi un sfat practic. Cum sa fac in asa fel, incat Domnul sa fie pe primul loc in viata mea?

            Preotul i-a raspuns foarte simplu:

-Singurul Izvor al iubirii este Dumnezeu. Iar intre voi nu exista iubire; daca ar exista, nu v-ati certa. Dar Dumnezeu, nu altceva, trebuie sa fie pe primul loc. Nu tu, nici sotia, ci Dumnezeu. Dumnezeu – pe locul intai. Pe locul al doilea pentru sot trebuie sa fie sotia lui. Iar pentru sotie urmatorul dupa Dumnezeu trebuie sa fie sotul. Deci pe primul loc la tine trebuie sa fie Dumnezeu, pe al doilea loc – sotia, iar tu insuti – abia pe al treilea. Nu pe primul, nu pe al doilea, ci pe al treilea!

            Oare ne cladim noi relatiile conform acestui principiu? Nu! Ne dorim intotdeauna sa fim primii. In cel mai bun caz, pe primul loc mai avem un om. Insa niciodata nu ne dorim sa fim ultimii.

-In momentul in care eu si sotia mea am inteles asta, am realizat ca parintele avea dreptate, a continuat batranelul. Am vazut cate vom avea de schimbat in noi si i-am spus asta parintelui. El ne-a raspuns:”Va trebui sa va schimbati, altfel va veti ucide unul pe altul! Ori sa va schimbati, ori sa continuati a va dusmani reciproc. Deci schimbati-va, altfel veti distruge viata copiiilor vostri! Schimbati-va sau nu Il veti vedea niciodata pe Dumnezeu”.

Sursa: “Cand cei doi devin una” – Schiarhimandritul Ioachim Parr