joi, 4 februarie 2016

Judecata dupa „infatisare”

            -Parinte, simt judecata, logica si dreptatea omeneasca pe care le am ca pe niste piedici in sporirea duhovniceasca.
            -Intr-adevar, ele sunt piedici in sporirea duhovniceasca, pentru ca alunga Harul lui Dumnezeu. Dupa aceea omul ramane fara ajutorul dumnezeiesc si cade spargandu-si capul. Judecata si dreptatea omeneasca sunt de obicei nedrepte. Pe cand dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, indelunga-rabdare, ingaduinta. Microbul bolii tale duhovnicesti este ca examinezi lucrurile cu logica omeneasca. Iar medicamentul cel mai eficace este gandul cel bun. Atunci cand omul gandeste de-a dreapta, adica are ganduri bune, i se mareste capacitatea inimii. Dar fiindca tu folosesti mult logica, trebuie sa iei aminte bine la gandurile tale, pentru ca si concluziile pe care le tragi cu logica sunt omenesti, iar nu duhovnicesti si sfintite.
            -Parinte, de ce cad atat de des in judecata?
            -la tine este de vina Dreptul ce l-ai studiat, de aceea judeci asa. De multe ori unele studii sau o meserie cultiva, intr-un anumit fel, o logica seaca. Logica este boala intelectualilor. Ea le-a intrat pana in maduva oaselor lor. Desi ai inima, totusi logica stapaneste inima ta.
            Sunt unii care au multa logica si judecata egoista; nu admit pe nimeni. Cer absolutul de la ceilalti, iar nu de la ei insisi. Se odihnesc in slabiciunile lor si ii judeca pe ceilalti. Lucruri foarte ciudate! La exterior sunt aranjati, adica si-au facut un om exterior plin de prefacatorie si nu au nici o urma de simplitate. Aceasta este si diferenta dintre europeni si greci. Iar cand spun „greci”, ma refer la duhul ortodox. Pe european nu-l poti intelege si de aceea nu stii cand sa te apropii de el sau nu. Totdeauna spune:”Bine ati venit!” cu un zambet fals. Dar pe grec il intelegi. Are bucurie? O arata. Are vreo suparare? O arata si atunci stii ce ai de facut.
            -Parinte, care este pricina pentru care cineva judeca oamenii, lucruri si situatii, si cu rapiditate inca?
            -Unul ca acesta se misca numai cu logica, ii lumineaza numai creierul si de aceea procedeaza astfel. Ar fi bine ca acestora, care au ceva minte, Dumnezeu sa le-o rasuceasca putin cu surubelnita. Cu cat se goleste mintea, cu atat omul se umple de Har. Cand spun minte, ma refer la judecata omeneasca, la iubirea de sine, la autoconvingere. Insa din clipa cand cineva va pricepe ca judecata lui nu este corecta si va spune: „ Am judecata lumeasca. Judecata mea nu are lumina dumnezeiasca si voi face greseli. De aceea nu trebuie s-o folosesc”, atunci Dumnezeu il va lumina, iar el va dobandi discernamant si va distinge ceea ce este bun.
            Diavolul ii netrbniceste pe oamenii inteligenti prin judecata „dupa infatisare”. Atunci cand omul are numai logica omeneasca inlauntrul sau, judeca omeneste si face crime. Trebuie sa se indeparteze logica omeneasca pentru ca judecata sa devina dumnezeiasca. Judecata lumeasca este judecata gresita. Cate nedreptati nu se fac! De cate ori nu pacatuieste omul! De aceea totdeauna sa aduceti in minte gandul cel bun, ca sa va puneti in siguranta sufletul vostru. Omul este o taina; nu poti sti ce face. Odata la pasti, dupa Sfanta Liturghie a Invierii, am stat putin la o Coliba sa mancam branza si oua. Alaturi de mine statea un monah care se ocupa cu caratul lemnelor. Il vad ca da deoparte ceea ce i s-a oferit. „Mananca!”, ii spun. „Bine, bine, voi manca”, imi spune. Dupa putin vad ca nu mancase nimic. „Mananca, ii spun din nou, astazi e Pastile!”.”Iarta-ma Parinte, imi spune, eu cand ma impartasesc nu mananc. Voi manca la ora doua dupa-amiaza”. Nemancat din ziua de dinainte, nu voia sa manance inainte de doua dupa-amiaza. Vezi ce a facut din evlavie? Si ceilalti se poate sa-l fi socotit un simplu carator de lemne.
            Omul este o taina! Chiar daca te-ar pune sa judeci, tu sa cugeti:”Judecata pe care o fac este dumnezeiasca sau plina de patima?”. Este adica dezinteresata sau plina de interes? Sa nu aveti incredere nici in voi insiva, nici in judecata voastra. Atunci cand cineva judeca, are inlauntru mult egoism. Adeseori sunt pus in situatia sa judec un subiect si sunt nevoit s-o fac, desi nu vreau. Si cu toate ca judec dezinteresat si cu nepartinire, cand ma duc sa fac rugaciune, nu simt acea dulceata pe care o simt alte dati. Si aceasta nu pentru ca ma mustra constiinta pentru ceva, ci fiindca am judecat ca un om. Cu atat mai mult se intampla aceasta atunci cand judecata este gresita sau are in ea indreptatire sau criterii oemenesti. Judecata este un lucru mare. Judecata este a lui Dumnezeu! Nu are importanta  daca cel ce se afla in pozitia sa judece are dispozitie buna. Important este ce urmari are judecata lui.
            Este nevoie de mult discernamant. Fireste, toti oamenii avem putin discernamant, dar din pacate cei mai multi dintre noi nu il folosim pentru noi insine, ci pentru semenii nostri (ca sa nu se.....deosebeasca de noi, adica sa nu sporeasca). Astfel ne intinam putinul discernamant cu judecata, cu osandirea si cu pretentia de a-i indrepta pe altii, in timp ce ar trebui mai degraba sa avem pretentie numai de la noi insine, care nu ne hotaram sa ne luam nevointa duhovniceasca in serios si sa ne taiem patimile, ca astfel sa ni se elibereze sufletul si sa zboare spre Cer.



(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu