PE GIUMALAU

A SASEA ZI DE CONCEDIU – LA SCHITURILE DE PE GIUMALAU

            Duminica 6 septembrie, dupa Slujba Sfintei Liturghii si servirea pranzului, pe o vreme de toamna tarzie, cu vant si ploaie, am pornit prin pasul Mestecanis, spre varful muntelui Giumalau, unde am vizitat manastirea Mestecanis si Schitul Inaltarea Sfintei Cruci.

            Pentru a ajunge la cele doua locasuri de cult, din soseaua ce strabate pasul Mestecanis se circula pe un drum forestier care, pe o distanta de 3-4 km urca prin padure, pana sus in varful muntelui, oferind privirii peisaje de vis. Desi ploua incetisor, nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim si sa ne bucuram cateva minute de linistea muntelui, tulburata doar de fosnetul copacilor.

pasul Mestecanis

pasul Mestecanis

             Manastirea Mestecanis a fost prima manastire intalnita in cale. Odata ajunsi, calugarii de acolo au fost anuntati de venirea noastra de cainii ce stateau de straja la poarta manastirii.

            Am vizitat biserica micutei manastiri, ne-am inchinat la Sfintele icoane, dupa care sotul meu a iesit in curte si a stat de vorba cu unul dintre calugari. Eu am ramas in biserica pentru a scrie un pomelnic. Nu-mi venea sa plec din mica bisericuta, unde nu se auzea decat ticaitul unui vechi ceas de perete. Am avut senzatia ca timpul s-a oprit in loc.

Plecand de la aceasta manastire, binecuvantati de parinte, am urcat si mai sus pe munte, in adancul padurii, pentru o distanta de aproximativ un kilometru, ajungand astfel la schitul Inaltarea Domnului.

Aici, in curtea manastirii, am intalnit un adevarat complex monahal aflat in constructie. Pentru ca parintii erau ocupati, ne-a deschis biserica un baiat tanar ce facea voluntariat acolo, ajutand la lucrarile de constructie.

Dupa aceasta scurta si frumoasa excursie ne-am intors spre Baza de Tratament.