Numai daca vrei, poti auzi zgomotul

            -Parinte, cand exista zgomot la ascultare sau daca pentru lucrul de mana este nevoie de un motor care face zgomot, noi ce sa facem?

            -Atunci cand lucrul de mana este vreodata zgomotos, ajuta mult psalmodierea inceata. Daca nu puteti rosti Rugaciunea, sa cantati. Este nevoie de rabdare. Atunci cand calatoresc cu vaporul este mult zgomot. Stau intr-un colt, inchid ochii ca si cum as dormi, pentru a nu ma deranja lumea, si cant. Si ce nu cant! Cant de mai multe ori „Cuvine-se cu adevarat....., Sfinte Dumnezeule.......”. Vaporul face si un zgomot care se potriveste cu psalmodierea. Si se face ison la „Cuvine-se cu adevarat....” al lui Papa Nicolau si la „Sfinte Dumnezeule...” al lui Nilos. La toate se potriveste acest zgomot. Cant cu mintea, ia parte insa si inima.

            Cu toate acestea, cred ca nu atat zgomotul exterior deranjeaza, cat grija. Zgomotul nu-l aude aomul decat atunci cand vrea, insa grija este greu sa o eviti. Mintea este baza. Ochii pot privi ceva si sa nu vada. Cand ma rog, pot privi, dar fara sa vad. Umblu si pot privi un peisaj, etc., dar fara sa il vad. Cand cineva nu este obisnuit sa rosteasca Rugaciunea in mijlocul zgomotului, patimeste aceasta din pricina ca mintea nu este daruita lui Dumnezeu. Trebuie ca omul sa ajunga la distragerea dumnezeiasca, astfel incat sa poata simti linistea launtrica si sa nu fie deranjat de zgomot in tim;ul rugaciunii. Ajunge la acel punct al dumnezeiestii „distrageri” in care nu mai aude zgomote, sau le aude cand vrea, sau mai degraba atunci cand ii coboara mintea din Cer. Si va ajunge la acest punct daca va lucra duhovniceste, daca se va nevoi. Atunci va auzi numai cand el va voi.

            Cand eram in armata, am spus odata unui camarad evlavios: „Ne vom intalni in cutare loc.”. „Dar acolo exista megafon”, mi-a zis. „Daca vrei, il auzi; daca nu vrei nu-l auzi”, i-am raspuns. Cand mintea este in alta parte, auzim? Acolo in padure, in apropiere de Coliba, au golit muntele cu drujbele. Cand citeam sau ma rugam si eram adancit in acestea, nu auzeam nimic. Cand ma opream, pe toate le auzeam.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)