LA CIOCANESTI

A DOUA ZI DE CONCEDIU – VIZITA LA SCHITUL INALTAREA SFINTEI CRUCI

            Dupa ce am vizitat cele doua muzee, am pornit din nou la drum, nu spre locul unde eram cazati, ci spre Schitul Inaltarea Sfintei Cruci, aflat la o distanta de 7 km de satul Ciocanesti.

            Cei 7 km au fost parcursi pe drum forestier, destul de bine amenajat, intr-un peisaj de vis. In momentul in care am ajuns la manastire, ne-am dat seama ca aceasta era amplasata pe varful muntelui Suhard. Daca am mai fi urcat putin pe jos am fi vazut, dincolo de coama muntelui, satele din Maramures.

aproape de schit (de aici am urcat pe jos)

drumul pe care am venit

            Am fost intampinati, cu multa dragoste de preotul care slujeste acolo. Ne-a intampinat zambind si spunand ca nu ne-a mai vazut, insa ca este convins ca ne vom intoarce. Impreuna cu dansul am vizitat manastirea si trapeza (unde se efectuau lucrari de punere a gresiei).

            Ne povestea parintele ca acolo locuiesc acum doi vietuitori, ca, desi au fost mai multi, ceilalti au ales sa plece spre manastirile mai mari. Ne-a povestit despre viata de acolo, despre faptul ca aveau curent doar de 3 luni; pana atunci totul se facea la lumina lumanarilor. Sus, pe varful muntelui, iarna vine devreme, primele ninsori cad spre sfarsitul lunii septembrie, iar iarba incepe sa se vada la inceputul lunii mai. In prezent, ca sursa de apa, au captat in rezervoare foarte mari, apa de la izvoarele din munte. La inceput insa, iarna, pentru ca nu puteau merge la izvoare sa aduca apa, taiau zapada cu joagarul, o topeau si o foloseau.

            Desi ceea ce povestesc arata cat de dura este viata acolo, felul cum ne relata parintele despre toate acestea, faceau ca ea sa para extrem de simpla si placuta. Ne spunea ca, desi acolo este extrem de multa liniste, cel mai aproape de cer si de Dumnezeu se simtea atunci cand pornea prin padure.

            Cu mult drag ne-a vorbit despre icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si ne-a povatuit sa trecem pe sub ea, rugandu-ne cu drag Maicii Sfinte. Cat timp noi am facut ceea ce ne-a povatuit, parintele a mers la chilie si ne-a adus sirop de muguri de brad, de zmeura si de afine. Nu pot sa redau in cuvinte savoarea acestor siropuri. Aroma este pastrata in totalitate, ele fiind produse printr-o metoda aparte.

Icoana facatoare de minuni

interiorul bisericii schitului

biserica schitului (in spate se vad chiliile)

vedere din curtea schitului (in spatele brazilor, in departare este satul Ciocanesti)

o stana "vecina" cu schitul (se afla pe o alta culme de munte)

            La intoarcere, am vazut un indicator care ne arata o alta manastire (manastirea Sfantul Stefan cel Mare), la o distanta de 200 m. Drumul fiind foarte abrupt si cu pietre, ne-am dat seama ca masina nu va urca, asa ca am pornit incetisor si voiniceste pe jos, insa cand am ajuns acolo am gasit manastirea inchisa. Din pacate, doi calugari au trecut pe langa noi, insa nu ne-au spus ca nu este nimeni. 

             Obositi trupeste si incarcati sufleteste, bucurosi de tot ceea ce am avut ocazia sa vedem, am pornit spre Dorna Arini, unde a urmat perioada de tratament (relaxare totala) si servirea cinei.