Au innebunit oamenii cu masinile

 

            Mijloacele contemporane de comunicatie nu mai au sfarsit. Alearga mai iute ca mintea omului, pentru ca ajuta si diavolul. Odinioara oamenii care nu aveau aceste mijloace, telefoane, fax, o gramada de aparate, aveau linistea si simplitatea lor.

            -Se bucurau, Parinte, de viata lor!

            -Da, acum au innebunit oamenii cu masinile! Se chinuiesc din pricina multor inlesniri; ii ineaca stresul. Imi aduc aminte de vremea cand eram in Sinai (1962-1964), cat de veseli erau bediunii. Aveau un cort si traiau in mod simplu. Nu puteau trai in Alexandria si in Cairo, ci le placea in pustie, in corturi. Daca aveau putin ceai, erau plini de bucurie si slaveau pe Dumnezeu. Dar acum, cu civilizatia au inceput si acestia sa uite pe Dumnezeu. Au intrat si acestia in duhul european. La inceput evreii le-au facut colibe. Apoi le-au vandut automobilele cele vechi ale lui Israil! Ei, evreii! Fiecare beduin are acum o coliba si o masina stricata alaturi, dar are si stres totodata. Se strica masina, se chinuie s-o faca... Si daca cerceteaza cineva, ce castiga din aceasta? Numai durere de cap.

            Mai demult cel putin, faceau lucruri solide si tineau. Acum dai banii de pe lume sa iei ceva care indata se strica. Asadar uzinele scot lucruri noi si aduna banii lumii. Se psetesc oamenii lucrand, ca sa-si poata duce existenta. Masinile sunt creatia europenilor care se ocupa cu surubelnitele. La inceput au facut un capac, sa spunem; apoi il fac cu filet, dupa aceea cu buton, mai desavarsit, si mai desavarsit.... Scot continuu masini noi, mai desavarsite, iar saraca lume vrea sa aiba pe cele mai bune. Nu apuca sa termine de platit una, ca o iau pe a doua si mereu sunt datori si obositi. Merge si saracul sa ia o masina din cele mai ieftine. Vinde ceea ce are, boii, caii - peste putin, asa cum merg lucrurile, vor pune si magarusii in vitrina si vor plati ca sa vada cum sunt magarusii – si cumpara masina. Dupa aceea se strica. „Nu exista piese de schimb”, ii spune. Este nevoit, sarmanul, sa ia alta. Sa o ia pe cea mai buna nu poate. Va lua una mai buna decat cea dintai, dar si pe aceea o va pune pe butuci. Si asa mai departe. Este trebuinta de luare-aminte! Sa nu intram si noi pe fagasul acesta, al unei alte mode mai perfectionate.