„BINECUVANTATI SI NU BLESTEMATI.....”

 

M-a intrebat odata cineva: „Ceea ce cantam in Postul Mare, adica: „Adauga lor rele, Doamne, celor mariti ai pamantului”, de ce o spunem, caci este blestem?”. „Atunci cand navalesc barbarii, i-am spus, si merg sa distruga fara vreo pricina un popor, iar acel popor se roaga ca sa-i ajunga cele rele, adica sa li se strice carutele, iar caii lor sa pateasca ceva ca sa fie impiedicati, este bine sau este rau aceasta? Aceasta inseamna sa le vina piedici. Nu inseamna ca sunt blestemati.”

            -Parinte, cand prinde blestemul?

            -Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Daca, de pilda, o oarecare femeie isi bate joc de alta ce este mahnita sau ii face vreun rau, iar cea mahnita o blesteama, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adica atunci cand fac rau cuiva, iar acela ma blesteama, se prind blestemele lui. Ingaduie Dumnezeu si se prind, precum de pilda ingaduie ca unul sa omoare pe altcineva. Cand insa nu exista nedreptate, atunci blestemul se intoarce la cel ce l-a rostit.

            -Si cum se slobozeste cineva din blestem?

            -Prin pocainta si spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor deoarece au fost vinovati, dar care, atunci cand au inteles ca au fost blestemati, s-au pocait, s-au spovedit si s-au indreptat. Daca cel ce a fost vinovat spune:”Dumnezeule, am facut asta si asta, iarta-ma!”, si se spovedeste cu durere si sinceritate, atunci Dumnezeu il va iertas. Doar este Dumnezeu.

            -Este pedepsit numai cel care primeste blestemul sau si cel care il spune?

            -Cel ce primeste blestemul, se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat, se chinuieste in viata aceasta, dar se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. Caci se poate ca cineva sa te necajeasca, insa tu, cu blestemul pe care i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu ce drept faci aceasta? Orice ti-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are o rautate. Cineva blesteama atunci cand o spune cu patima, cu inversunare.

            Atunci cand blestemul vine de la omul care are dreptate, are mare putere; mai ales blestemul vaduvei. Imi aduc aminte de o batrana care avea un calut si il lega la marginea padurii sa pasca. Fiindca era putin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odata au mers trei femei in padure sa taie lemne. Una era bogata, una vaduva, iar cealalta orfana si foarte saraca. Cand au vazut funia cu care era legat calul ce pastea si-au spus:”nu luam funia sa legam lemnele?” Au dezlegat-o de la cal, au taiat-o in trei si fiecare din ele au luat cate o bucata ca sa isi lege sarcina. Fireste, calul a fugit. Cand a venit batrana si n-a aflat calul, s-a mahnit mult. A inceput sa-l caute peste tot; s-a ostenit mult pana sa-l gaseasca. In cele din urma, dupa ce l-a aflat, a spus suparata:”pe ceea ce a facut aceasta s-o duca cu aceeasi funie.” Intr-o zi, fratele femeii bogate facea glume cu o pusca, crezand ca e goala – era din cele ce le lasasera italienii – si a impuscat-o pe sora-sa in gat. Trebuia sa o duca la spital si aveau nevoie de o funie ca sa o lege pe o scara de lemn. In ceasul acela s-a gasit o bucata de funie, care era chiar cea furata, dar nu ajungea. Au adus si cele doua vecine ale ei cele doua bucati furate si au legat-o de scara si astfel au dus-o la spital asa s-a implinit blestemul batranei: „Sa o duca cu aceeasi funie.” In cele din urma a murit, sarmana. Dumnezeu s-a odihneasca! Vedeti, blestemul a prins la cea bogata, care nu avea nevoie materiala. Celelalte, care erau sarace, au avut o oarecare indreptatire.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)