O cafeluta… romaneasca

O cafeluta… romaneasca

Aseara, afara ningea ca in povesti, in casa cald si miros de paine proaspata, iar eu scotoceam prin cartile de bucate mai vechi si mai noi dupa retete de post. Asa am ajuns si la cartile lui Radu Anton Roman si, tot rasfoindu-le am dat de:”Cafea…romaneasca”. Modul lui de a descrie cum se face cafea, a facut sa imi fie pofta si, desi era intuneric afara, am facuto cafeluta mica, pe care am savurat-o cu sotul meu.

Dar, sa va spun si voua, cat de frumos scrie Radu Andon Roman despre modul de preparare al cafelei.

“1 ceasca de 100 ml apa (feligeanul e mai mic, ceea ce scurteaza placerea ritualica a sorbitului, si asa legumit cat se poate.); 2 lingurite cafea macinata; 1 lingurita rasa de zahar (sau cat va place).

Inceput de basm vechi: se pune apa la fiert intr-un ibricel de alama, in nisip incins (asa cum se facea cafeaua candva, pe insula scufundata Ada Kaleh). Dar, daca nu-i alama si nu-i nisip, atunci e bun si un ibric smaltuit pe un foculet miniatural, sa dea timp cafelei sa se incinga.

Deci, reluam: intr-un ibric se pun la fiert, pe foc minuscul o cescuta de apa, 1 lingurita varfuita de cafea si zaharul. Pe masura ce se apropie de clocot, se ia caimacul ce se formeaza cu o lingurita si se pune in cescuta. Cand a dat primul clocot (adica doar s-a infoiat putin) se pune inca 1 lingurita (rasa) de cafea, se amesteca, se acopera si se da deoparte, sa se aseze zatul si sa-si dea cafeaua ce are de dat. Se toarna in cescuta.”

Asa-i ca felul haois de a povesti al domnului Anton Roman va facut pofta de o cafeluta mica?