Dimineti cu Dumnezeu

 Pentru cei care-i iarta pe cei ce nu pot ierta

Unul dintre Parintii pustiei ne povesteste despre un tanar calugar care a venit la parintele sau duhovnic sa se planga ca a fost nedreptatit de unul dintre fratii sai de manastire. Urmand Sfintei Traditii a desertului, calugarul cel tanar se dusese la fratele care-l nedreptatise sa-i ceara iertare, dar acela refuzase sa-l ierte si sa faca pace, asa ca el, cel nedreptatit, voia sa stie ce sa mai faca pentru a remedia situatia tensionata care se crease. Parintele ii spuse ca el era curat in fata lui Dumnezeu si nu mai avea nimic de facut decat sa se roage pentru acel frate care gresise.

Aceasta povestire ne lamureste asupra faptului ca trebuie sa ne impacam repede cu ceilalti – chiar daca ei sunt cei care au gresit fata de noi. Nu trebuie sa ne mai amintim ce rau ni s-a facut, nici sa depindem de vointa celor care ne-au ofensat pentru a ne impaca cu ei. Nu ni se cere ca raspunsul lor la incercarea noastra de impacare sa fie pozitiv, intrucat noi suntem raspunzatori numai pentru ceea ce facem noi. Daca ne vom stradui sa ne reconciliem cu cei care ne-au facut rau, inseamna ca suntem absolviti de orice vina in fata lui Dumnezeu.

Atunci cand o alta persoana refuza sa ne primeasca scuzele sincere, trebuie sa acceptam si aceasta situatie si sa ne indepartam de acea persoana, intelegand ca noi ne-am facut datoria de oameni. Persoanele care nu pot ierta si nu doresc sa faca pace, dupa ce chiar ele au fost cele ce ne-au ofensat, sunt in stare sa ne impiedice sa ne traim viata in Hristos – obstructionand, prin atitudinea lor inflexibila, atributul iertarii care vine de la El. Sa-i iertam noi pe acesti oameni negativisti, sa pastram distanta fata de ei si sa ne rugam pentru ei, pentru pocainta lor. Nu se poate face nimic altceva.

Avand intreaga atentie concentrata asupra Mantuitorului, nu vom avea resentimente fata de nimeni, nu vom reactiona negativ, nu ne vom pierde pacea inimii. Sa nu ingaduim patologiei care se afla in spatele atitudinii negative, de respingere si dominare prin ofense, manifestat de persoanele descrise in cele de mai sus, sa ne umbreasca bucuria launtrica si pacea care provin din relatia noastra personala cu Mantuitorul Hristos.

De dragul sufletului dumneavoastra si al sufletelor celor care v-au ranit sau nedreptatit in vreun fel, staruiti in rugaciune pentru ei, dar mergeti pe drumul vostru – “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, va pazi inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus” (Filipeni 4,7)

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)