Noi mostenim consecintele pacatului adamic, nu vinovatia lui Adam
Doctrina
pacatului originar, asa cum este ea imbratisata in Occident, e straina
Orientului ortodox, dar, desigur, aceasta nu sugereaza ca noi n-am avea nevoie sa
ne nastem din nou. Noi credem, dupa cum credeau si Sfintii Parinti ai Bisericii
Primare, ca mostenim doar consecintele pacatului lui Adam, nu si vinovatia lui.
Cunoscut ca pacat stramoseac, pentru ca a fost pacatul protoparintilor neamului
omenesc Adam si Eva, el a avut drept consecinta mostenirea mortii, a bolilor si
a unei inclinatii catre cele rele. Moartea lui Hristos pe Cruce are o putere
deosebita, nu atat ca jertfa rascumparatoare, cat ca biruinta asupra puterii
mortii. Cu moartea pe moarte calcand, prin Invierea lui Hristos s-a asternut
pentru noi o cale de schimbare in bine a noastra prin contactul cu Dumnezeul
Cel Viu, ai Carui copii am devenit prin infiere.
Noi
nu ne referim la noi insine ca “mantuiti”, asemeni crestinilor dupa Evanghelie,
ci credem ca avem nevoie de mantuire. Mantuirea este un proces indelungat, nu o
angajare personala efectuata o data. Felul in care intelegem noi pacatul
stramosesc difera de conceptul pacatului originar si de vina ereditara care
cere un sacrificiu de ispasire prin substituire; aceasta distinctie ne separa
doctrinar de crestinismul apusean.
Chiar
daca nu ar fi avut niciodata loc caderea din Rai a protoparintilor nostri, a
Doua Persoana a Sfintei Treimi, Logosul (Cuvantul), tot S-ar fi intrupat, luand
firea noastra omeneasca – deoarece numai prin aceasta coborare in umanitate a
Creatorului nostru, Care Si-a asumat firea fapturii create de El, ni se da
noua, oamenilor, prilejul de a ne indumnezei.
Calatoria
noastra inlauntrul inimii culmineaza in theosis, prin care suntem uniti intru
comuniune vesnica cu Dumnezeul Care ne-a creat. Sfantul Atanasie din Alexandria
spunea:” Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa devina Dumnezeu”, iar
in II Petru 1,4, citim ca noi ne-am facut partasi dumnezeiestii firi. Sfantul
Atanasie adauga si ca theosis inseamna “a deveni prin har ceea de Dumnezeu este
prin natura Sa”.
(Dimineti
cu Dumnezeu-Parintele Trifon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu