Dimineti cu Dumnezeu

 Bucuria este semnul infailibil al prezentei lui Dumnezeu-16

Desi nu exista nici o confirmare a faptului ca Iisus Hristos a ras vreodata, eu am convingerea ca El mai si radea uneori. Cum altfel ar fi impartasit El in mod desavarsit omenitatea noastra, daca n-ar fi avut simtul umorului si n-ar fi ras impreuna cu ucenicii in anumite momente? De exemplu, atunci cand le descrie cum se lupta cu o camila “sa treaca prin urechile acului (Matei 19,24)!”

Rasul e un dar pretios, deoarece ne ajuta sa intelegem evenimentele intr-un mod cu totul special. In Pilde 17, 22, citim:”O inima vesela este un leac minunat”. Cand ni se intampla sa ne bucuram de evenimente vesele, avem posibilitatea de a ne vedea pe noi insine dintr-o perspectiva autentica, iar capacitatea noastra de a rade de noi insine dintr-o perspectiva autentica, ne ajuta sa diminuam importanta pe care ni se pare c-o avem in orice situatie.

Faptul ca noi, crestinii, avem simtul umorului nu inseamna ca glumele desucheate ne vor starni rasul, de exemplu, nici ca ne vom distra pe seama infirmitatii sau nereusitei cuiva. Simtul umorului de care dispunem nu trebuie sa presupuna niciodata desconsiderarea sau ridiculizarea oamenilor.

Simtul umorului le demonstreaza altora ca traim cu bucurie si veselie in inimi, pentru ca avem motive sa fim fericiti. Noi credem ca darul mantuirii e un motiv intemeiat de a fi fericit, fiindca misiunea lui Hristos nu s-a sfarsit pe Cruce, ci continua si dupa Invierea Sa. A avea inima plina de bucurie ne valorizeaza si mai mult credinta, intrucat ii determina pe ceilalti sa doreasca sa simta si ei bucuria pe care o vad in noi.

Radem si suntem veseli deoarece stim ca problemele nu se vor rezolva in cele din urma fiindca Dumnezeu ne iubeste, si deoarece credem ca prezenta Sa providentiala lucreaza in viata noastra. Credem ca El cunoaste numeroasele noastre suparari, boli si amaraciuni care ne incearca de-a lungul vietii, dar credem si ca acestea nu ne vor birui, pentru ca planul Sau proniator pentru mantuirea noastra va prevala asupra lor.

Vechea zicala celtica: “Viata inseamna a iubi, a trai si a rade – nu a uri, a muri si a plange” are la baza crestinismul ortodox al poporului celtic. A fi crestin, dar a fi ursuz, tafnos si plangacios reprezinta o contradictie, intrucat bucuria este semnul infailibil al prezentei lui Dumnezeu.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)