Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IV)

In pustia Kerasiei traiau doi batranei asceti, parintele Ioan si parintele Teodosie. Acestia aveau intre ei multa dragoste si jertfire de sine, care le umpleau sufletele de “nectarul vietii celei fara de moarte”. Erau ucenici adevarati ai Domnului. Fiecare se daruia pe sine si il ajuta pe celalalt pe calea care duce la mantuire. Dragostea lor era dragostea Sfantului Duh. Cei doi batranei erau “una”.

Rucodelia lor era confectionarea lingurilor de lemn. Au venit insa vremuri grele si nimeni nu le mai cumpara rucodelia. Sufereau, pentru ca erau lipsiti de cele necesare traiului, chiar si de paine. Singura lor bogatie era cea pe care o aveau in inimile lor, si anume dragostea pe care o aveau unul pentru altul si nemasurata evlavie pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care era marea lor mangaiere. Lingurile se inmulteau din ce in ce mai mult, pentru ca nu se vindeau, iar ei rabdau de foame. Stiau insa ca Maica Domnului le punea la incercare increderea pe care o aveau in ea. Din inaltimea cerestii slave ii urmarea pe cei doi ucenici adevarati ai Fiului ei si se bucura cu bucurie duhovniceasca. Ii ocrotea si ii intarea in nevointele lor duhovnicesti.

Maica Domnului vazand rabdarea lor i-a iconomisit pe cei doi batranei astfel: intr-o zi a venit un negustor din Romania si le-a cumparat toate lingurile. Atunci din ochii celor doi batrani au curs ca ploaia lacrimi de recunostinta si de multumire pentru purtarea de grija a Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)