Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului in ostiri

Maica Domnului ajută în războaie pe voievozii evlavioşi

Narcis, vizirul grecesc, era foarte evlavios către Maica Precista. Cu ajutorul ei a biruit pe Etatel, craiul Goţilor, ucigându-l şi sfărâmându-i oastea. Aceasta s-a făcut, căci s-a arătat lui Precista şi i-a spus vremea când va lovi vrăjmaşul.

Artur, craiul Angliei, când mergea cu oastea, purta înainte un semn de aur pe care era zugrăvit chipul Precistei şi, cu ajutorul ei la oaste, totdeauna biruia pe vrăjmaşi.

Pelaghie, craiul Spaniei, ascunzându-se în munţi din calea saracinilor, s-a dat în seama Precistei, care l-a apărat, căci dacă au început saracinii a arunca cu pietre în prăpastie, unde se ascunsese Palaghie, pietrele, cu puterea Preacuratei Fecioare, se întorceau înapoi şi-i ucideau pe ei.

Teodor, fratele lui Eraclie, împăratul grecilor, când s-a bătut cu perşii, Preacurata Fecioară a făcut mare dezastru perşilor. Pentru rugăciunile Sfinţiei sale, a căzut asupra necredincioşilor grindină foarte mare şi a ucis multă oaste dintr-înşii. Şi aşa Teodor, cu ajutorul Precistei, a bătut pe Perşi (84; 87; 89; 92, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-RAURI

 Când ploua mult...

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Mântuitorul Hristos şi Maica Sa îi întorc Sfântului Nicolae Sfânta Evanghelie şi Omoforul

La Soborul din Niceea (anul 325), Sfântul Nicolae, cuprins de râvnă Dumnezeiască, a lovit pe Arie peste obraz cu palma, pentru aceea că el hulea pe Hristos, zicând că este făptură, nu Dumnezeu, şi pe Maica Sa pe care o numea născătoare de om şi nu Născătoare de Dumnezeu, după adevăr. Sfinţii Părinţi, pentru acea lovitură, au vrut să-l lepede pe Sfântul Nicolae din rânduiala Arhierească, pentru care a fost băgat în temniţă.

Dar i s-a arătat lui Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Sa Preacurată, care i-au restituit Sfânta Evanghelie şi Omoforul arhieresc. Văzând Sfinţii Părinţi această minune, nu l-au mai depus din treapta arhieriei pe Sfântul Nicolae, care s-a bucurat de multă cinstire din partea tuturor (226, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Final de noiembrie

 BUCURIILE LUNII NOIEMBRIE

 S-a incheiat si ultima luna de toamna. O luna bogata in evenimente, o luna plina de bucurii:

-Am inceput luna cu actiunea tinerilor de la Centrul Educationala - “Bucurie in parohie - intalnire cu doamne deosebite”, care s-au bucurat mult de invitatie. A fost o seara frumoasa, pe care o vom relua incepand cu luna ianuarie. Bineinteles ca vom invita alte doamne.

-Ne-am dorit foarte mult sa ajungem sa trecem si noi prin Sfantul Altar la Catedrala Mantuirii Neamului. Si, cu ajutoul lui Dumnezeu, chiar am ajuns. Bucuria a fost si mai mare cand Andreea, fiica noastra, ne-a spus ca a ajuns si ea cu sotul si cu princhindeii.

-Participarea la hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril la biserica de la Malaiesti;

-Desi in luna noiembrie mi-am propus sa scriu zilnic postarea de seara raspunzand astfel la o provocare, nu am reusit, insa ma bucur pentru atat cat am reusit.

-Ziua de Sfintii Mihail si Gavriil am petrecut-o alaturi de Mihai (ginerele nostru) si de Anduta si copii. Din pacate, Mihai (fiul nostru) a fost in deplasare si nu ni s-a putut alatura.

-Un alt motiv de bucurie a fost implinirea a 35 de ani de casatorie.

-Surpriza sotului, cu ocazia celor 35 de ani de casatorie: concertul Andre Rieu la Cluj;

-Vizitarea Targului de Craciun de la Sibiu, pe drumul de intoarcere spre casa;

-Participarea la Hramul Sfantul Dumitru, la biserica de la Faget;

- Sarbatorirea zilei de nastere a nurorii noastre Denisa, alaturi de toti dragi;

- Pregatirea si participarea, impreuna cu copiii si tinerii de la Centrul Educational, la hramul Sfantului Cuvios Arsenie de la Prislop;

- sarbatorirea celor doi anisori pe care Alex i-a implinit la sfarsit de noiembrie;

-sarbatorirea fetelor noastre de Sfantul Andrei (fiica si nora) - o seara minunata petrecuta toti impreuna.

-Participarea la Hramul Sfantului Andrei la biserica de la Provita;

-Impreuna cu copiii de la Centrul Educational am facut ciocolata Dubai, dar si fete vesele cu grau.

-Ne-am pregatit pentru a dona imbracaminte si incaltaminte copiiilor necajiti din alta parohie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Rugându-se Maicii Domnului, au dobândit fiu binecuvântat care a pătimit pentru credinta

Sfântul mucenic Ştefan, numit cel tânăr (764), care a pătimit pentru cinstirea Sfintelor icoane, sub împăratul iconoclast Constantin Copronim, s-a născut la anul 714 în cetatea Constantinopolului, din părinţi drept-credincioşi, bogaţi în averi, dar mai bogaţi în virtuţi. Mai înainte de a se naşte el, părinţii lui erau foarte întristaţi pentru că nu năşteau fii. Pentru aceasta, ei s-au rugat foarte mult Maicii Domnului, în biserica din Vlaherne, să le dăruiască lor odraslă. Ei au făgăduit că orice vor avea, fiu sau fiică, îl vor închina slujirii lui Dumnezeu.

Odinioară rugându-se lui Dumnezeu şi Maicii Sale, noaptea, i s-a arătat în vis Maica Precista înconjurată de multă lumină, care i-a zis: „Mergi cu pace căci vei naşte fiu, după rugăciunea ta”. Aflându-se în acel timp în biserica din Vlaherne, deşteptându-se din acea uşoară aţipire, s-a dus fericită la casa sa, şi în scurt timp a zămislit în pântece fiu, care la timpul cuvenit născându-se, din Sfântul Botez i-au pus numele Ştefan. Acesta făcându-se mare, după făgăduinţa părinţilor, şi-a închinat viaţă lui Dumnezeu întru petrecere călugărească şi la timpul cuvenit şi-a vărsat şi sângele pentru apărarea drepteicredinţe şi a sfintelor icoane (379Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Domnului înţelepţeşte pe cel ce din simplitate se îndoia de fecioria Ei

După 700 de ani de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, era un pustnic, atenian de neam, înţelept în scripturi, dar în fapta bună şi mai înţelept, cu numele Eghidie care, după moartea părinţilor săi, împărţind la săraci averile sale, a plecat din patria sa. Călătorind el la Ierusalim, după ce s-a închinat Sfintelor Locuri, s-a dus în părţile cele mai dinăuntru. Iar acolo, găsind o peşteră cu un izvor limpede şi cu vreo câţiva copaci, i-a plăcut mult liniştea locului aceluia. Şi rămânând acolo, petrecea pustniceşte, fiind hrănit de o cerboaică, care cu dumnezeiască voie se ducea la el de o mulgea şi cu laptele ei şi cu buruieni se hrănea.

Prin apropierea acelui loc, într-o cetate oarecare se afla un dascăl, întru a cărei minte, diavolul cel ucigător de oameni semănase neghina îndoirii despre fecioria Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, căci îşi zicea în mintea lui: Cum poate să fie Maică şi Fecioară? Și se silea sărmanul dascăl să scoată această drăcească gândire din mintea sa, dar nu izbutea.

Auzind că pustnicul cel mai sus zis avea darul lui Dumnezeu şi înţelepciunea omenească, s-a dus la dânsul, pentru ca sa vadă, de l-ar putea izbăvi cumva de hula aceea pe care o avea în mintea lui.

Iar când era aproape de chilia Avvei Eghidie ca la trei stadii (ca din dumnezeiescul dar), a ieşit Cuviosul întru întâmpinarea lui, pentru că a cunoscut venirea dascălului şi gândul inimii lui.

Când s-au apropiat unul de altul, dascălul heretisindu-l (salutându-l) pe sfântul, i-a făcut metanie până la pământ, însă cuviosul, drept răspuns, lovind cu toiagul într-o piatră, a zis cu mare glas: „Fecioară mai înainte de naştere”. Şi îndată a răsărit dintr-acea piatră un crin foarte frumos la vedere, iar la miros cu neasemănată bună mireasmă. Atunci lovind a doua oară în piatră, a zis: „Fecioară în naştere”. Şi a răsărit un alt crin asemenea celui de mai înainte. Apoi, lovind a treia oară cu toiagul în piatră şi zicând: „Şi după naştere fecioară a rămas”, îndată a răsărit alt crin asemenea preaminunat. După care Cuviosul s-a întors la chilia sa, nemaivorbind nicidecum alt cuvânt.

Înspăimântându-se dascălul de o facere de minuni ca aceasta, s-a izbăvit de ispită. Şi a propovăduit tuturor minunea, pentru ca să se proslăvească Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni să dobândim şi noi împărăţia Cerului! Amin (41, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)