Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VII)

Batranul Iosif Isihastul a locuit in ultima parte a vietii sale la Schitul Sfanta Ana Mica. Fiul sau duhovnicesc, povesteste urmatoarele despre staretul sau:

“Abia la sfarsitul vietii lui, staretul a primit sa-i aducem o oarecare slujire, pentru ca era foarte aspru cu sine insusi. Odata, fiindca transpirase mult, a primit sa-i sterg spatele cu un prosop. Atunci am vazut pe trupul lui semnele unor rani vindecate si, deoarece stiam ca nu avusese vreodata vreo boala sau vreo lovitura, l-am intrebat cu curiozitate ce erau acele semne rotunde ca ventuzele de la tentaculele octopodelor. Atunci el ne-a povestit ca pe cand se afla la “Sfantul Vasile” (schit aflat in pustia Sfantului Munte) si se silea spre iubirea de osteneala, nu isi schimba niciodata flaneaua de corp. Si fiindca trupul sau nu era obisnuit cu transpiratia si cu reaua-patimire, tot spatele sau s-a umplut de bube, care s-au iritat”.

Batranul inca mai spunea si acestea:

“Eu insa nu dadeam importanta, iar cand ma necajeau prea mult, le presam, sprijinindu-ma cu spatele de un perete. Dar acestea s-au salbaticit si s-au umplut de puroi. Atunci am luat o traista plina cu posmag de la Manastirea Iviru, pe care ne-o dadusera parintii de binecuvantare si am pornit spre chilia noastra. Se vede treaba ca pe drum buboaiele s-au spart, pentru ca simteam ca mi se lipise flaneaua de corp, dar iarasi nu le-am dat nici o importanta. Le-am lasat pe toate in seama lui Dumnezeu si a Maicii Domnului si, incet-incet, s-au vindecat, dupa ce flaneaua s-a rupt si a cazut si aceasta”.

Cat de mare si de minunata era increderea Staretului Iosif in Maica Domnului, Tamaduitoarea sufletelor si a trupurilor!

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)