Ramas bun!

Ramas bun, Icuta!

 

Despre altceva mi-as fi dorit să scriu azi, însă dimineața, înainte de răsăritul soarelui, tanti Ica sau Icuta, cum ii spuneau copiii, bunica noastră adoptivă a plecat la cele cerești. Sufletelul ei nu a mai putut răbda suferința.

Cine este tanti Ica? Este (îmi este greu sa spun a fost) un om de o noblețe sufletească extraordinară, un om de o bunătate care te lasă fără cuvinte, pe care Dumnezeu a adus-o în viața noastră în cel mai greu moment, atunci cand  simțeam că nu avem nici o soluție.

In urma cu 26 de ani, părinții mei, care ne ajutau și vedeau de copiii noștri Andreea (avea atunci 7 ani) și Mihai (de doar 2 ani) au hotărât brusc sa se mute la tara. Eram disperați, căci nu aveam cu cine sa ii lăsam. Atunci, un coleg de serviciu, ne-a spus că ne recomanda pe mama nașilor lor, care este in vârstă, are in jur de 60 de ani. Am spus că vrem sa o vedem, am mers să vorbim cu dânsa și, a doua zi a venit pentru a o cunoaște copiii și a încerca sa se obișnuiască cu ea. Spre bucuria tuturor, copiii au acceptat-o imediat.

Din acel moment, Icuta, a fost pentru ei, de-a lungul anilor bunica, prietena, confidenta, cel mai bun sfatuitor. O spun cu multa bucurie in suflet ca Icuta este cea care i-a format in oamenii care sunt astazi, cu blandete si fermitate.

Anduta chiar si-a adus azi aminte cum o primea cand venea acasa de la scoala: Ce faci Ciocule? Gata, ai terminat? Ai venit acasa? Hai, spala-te pe maini si hai sa mananci." Iar fata ii radia de bucurie cand ii vedea. Bineinteles ca, la masa, intotdeauna Anduta povestea de la scoala, de bucuriile si micile suparari, iar Icuta se bucura cu ea sau o incuraja si o ajuta sa vada altfel acele mici suparari si nu o lasa sa se lase coplesita.

Cand Mihai a inceput scoala, la fel a fost si cu el. Vorbeau si "analizau" ceea ce s-a intamplat in fiecare zi.

Mihai a fost la gradinita cu program redus, pentru ca "sa manance acasa pranzul si sa doarma in patul lui". Cand eu si sotul i-am spus ca nu il putem duce la 8 si sa il luam la ora 12, tanti Ica a spus ca se ocupa dansa. Si asa, Mihai a fost la gradinita, la indemnul ei, "pentru ca trebuie sa invete sa fie cu copii, sa socializeze". 

 Pentru mine si sotul meu, tanti Ica a fost bunica ce ne-a iubit cel mai mult. Copil fiind, bunica ce m-a crescut, a plecat la Domnul, iar sufletul meu a tanjit de dorul ei. La fel s-a intamplat si cu bunica sotului meu. Dumnezeu, vazand dorul nostru de bunicile noastre dragi, ne-a trimis acest inger de femeie, care a umplut din plin acest gol. Atunci cand am fost bolnava m-a ingrijit cu  multa dragoste. Cand sufletul mi-a fost greu si trist, a fost langa mine cu multa blandete si mi-a dat putere sa depasesc momentele grele si sa merg mai departe, A fost langa noi la fiecare hop al vietii si ne-a sustinut, dar a fost alaturi de noi si la momentele noastre de bucurie.

Copiii intotdeauna obisnuiau sa spuna: "Icuta este a treia bunica a noastra".

Ne-a iubit nu numai pe noi, ci si pe parintii si socrii mei. Intotdeauna, cand stia ca mergem la ei, nu se putea sa nu le puna ceva intr-o sacosica. le cumpara cate o pereche de papuci sau un pulover si, spunea ca a primit lucrul respectiv si nu este bun de ea, asa ca il daruieste fie lui tataie Gheorghe sau tataie Gigi, fie lui mamaie Mia sau mamaie Fanuta. La randul lor, acestia ii trimiteau cate ceva din ceea ce aveau: legume, oua, fructe, etc. 

Anii au trecut, copiii au crescut, dar Icuta a facut in continuare parte din familie

La majoratul lui Mihai, alaturi de bunici, in calitate de a treia bunica

Tot la majoratul lui Mihai, asteptand cu nerabdare sa isi ia in brate puiul drag

La nunta Andutei, mandra si fericita ca puiuta ei draga a gasit un baiat bun si este implinita

La nunta noastra de argint, bucuroasa de faptul ca avem o casnicie solida si suntem fericiti impreuna

Ar fi multe de povestit, insa tastatura este plina de lacrimi si pot sa spun ca deja imi este dor de ea, de Ica noastra draga.

Asa ca inchei spunanad: tanti Ica, drum lin spre ingeri si sa ne veghezi de acolo, de sus, de langa Dumnezeu.

P.S. Icuta nu ne-a iubit doar pe noi. Sufletul ei avea multă, multa dragoste de oferit, astfel că, in urma cu 8 ani, când tânăra Alexandra i-a devenit vecina, a "adoptat-o" și pe ea. Alexandra, împreună cu noi, a fost alaturi de ea, in cele mai grele momente ale Icutei, in special in ultimii ani.

Alexandra a citit ceea ce am scris despre Buni (așa cum o numea) și a răspuns pe WhatsApp. Redau răspunsul ei:

"Mulțumesc , Dumnezeu ne-a trimis-o sa ne iubească și sa ne aline. A fost iubita și singura mea bunica, celelalte de sânge au fost mamaie Ana și mamaie Maria, dar nu mi-au fost alături ca buni. O vom iubi și de acum înainte cum am iubit-o și pana acum. A lăsat un gol imens, dar acum cunoaște liniștea și pacea. Dumnezeu sa o odihneasca!"