Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfantului Cuvios Die, si pentru aflarea moastelor Sfantului Cuvios Serafim de Sarov, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie, care este bună si după moarte.

Cu putintă este a plăcea lui Dumnezeu prin milostenie, încă si la suflarea cea mai de pe urmnă, dar nu asa cum este în viată. Dar se poate oare? Cu adevărat se poate. Cum, si în ce fel? Dacă si atunci, la moarte, împreună cu toti mostenitorii tăi, vei scrie, în testament si pe Hristos si-I vei da si Lui, parte din averea ta. De nu L-ai hrănit pe El când trăiai, măcar acum când pleci din viată să faci aceasta. Si când, iată, nu mai esti stăpân pe averea ta, dă-i Lui partea ta, măcar atunci. Dezleagă-ti vătămarea neomeniei. Căci ce fel de milă vei dobândi tu, care, când trăiai, nu L-ai hrănit? Si vrând, iată, să te duci la El, oare, nu voiesti, nici cu putine lucruri măcar, să-L dăruiesti pe El? Voiesti să te faci vrăjmas al Lui si pizmas, pentru că nu-i dai Lui nici pe acelea pe care El ti le-a dat si de care tu, acum, nu mai ai trebuintă? Că multi oameni au murit năpraznic, iar tie ti-a dăruit Dumnezeu zile, ca să-ti rânduiesti averea ta si, ale casei tale, toate, să le îndreptezi. Ce răspuns vei lua de vreme ce, nici măcar prin acest dar, primit de la El, si nici silit de moarte, nu voiesti să fii iubitor de oameni? Dacă n-ai făcut, în viata ta, vreun folos sufletului tău, măcar acum, la moarte, să-ti faci tie vreun bine, iar dacă, nici acuma, nu-ti vei face, apoi, cine va putea să-ti ajute tie, când vei fi judecat? Când erai în viată, ca un nemuritor te tineai de averea ta; deci, măcar acum, să te lepezi de năravul cel rău, că, iată, mori. Încă mai vreau să-ti spun, desi greu îti este a auzi si te cutremuri, însă, este nevoie să-ti spun că, adică între slugile tale să numeri pe Stăpânul. Când, acum, vei ierta pe slugile tale, iartă si pe Hristos; si din foamete si din nevoi, din temnită si din toată golătatea, slobozeste-L. Oare, nu te înspăimântezi, auzind, aici, cele ce s-au zis? Iar când le vei duce acolo, mult mai amare, decât acestea, vei auzi si osânda cea nesuferită vei lua. Ce vei zice si la cine vei scăpa si pe cine vei chema în ajutorul tău? Oare, pe Avraam? El nu te va asculta. Pe mosul tău, sau pe tatăl tău? Nici acestia nu vor putea să te izbăvească pe tine, chiar sfinti de ar fi. Chiar dacă, până acum, ai fost crud si nemilos, măcar acum, fie-ti milă de ceata celor ce cer si te roagă pe tine; si vei câstiga milă de la Dumnezeu. Iar, dacă nici de aceia nu ti-e jale, măcar pentru bunătătile cele făgăduite tie, să dai milostenie. Ce milă vei lua, dacă, după atâtea sfătuiri, treci cu vederea pe cel ce are trebuintă? Cu adevărat, îti zic tie, miluieste, ca si tu să fii miluit de Dumnezeu, a Căruia este slava în veci! Amin.

 

(Proloage)