Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului MucenicEupsihie si ale Sfantului Cuvios Vadim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre pocăintă si răsplătirile Judecătii.

Aduceti-vă aminte, fratilor, de acea înfricosată Judecată, când va veni acea zi si noaptea aceea înfricosătoare, adică noaptea păcătosilor si ziua dreptilor, când se va sparge soborul si se vor risipi lucrurile cele rele si mincinoase. Atunci, se va lămuri fiecare, lucrurile lui, si cinstea lui, bogatul si împăratul, bărbatul si femeia. Atunci, viată bună se va cere de la noi si fapte bune, nu mărire si bogătie slăvită, nici sărăcie si stare proastă. Mie, va zice Domnul, fapte dă-Mi, si, chiar dacă esti rob, vei fi mai mare decât cel liber. Sau de esti femeie, mai mare vei fi decât bărbatul, de vietuiesti după Legea lui Dumnezeu si după Scriptură. Să ne lepădăm, deci, de noi însine si de voile noastre si să urmăm lui Dumnezeu.

O, de câte ori s-a ridicat această mare a vietii si faptele trupului acestuia câte valuri au făcut? Câte tulburări, câte furtuni, câte înecări, câte fărădelegi, câte greseli, câte ispite si lacrimi, câte rele în toate cetătile, câte prin case, câte certuri prin târguri? Si ce este în ajutorul omului sau în puterea lui? Toate sunt pline de frică: nasterea lui în durere, moartea înfricosată, iar cele de după moarte, negrăite si nespuse cumpăniri în inimile noastre sunt, si bune si rele. Că, în ce parte ni se pleacă gândul, într-acolo si jugul trage. Bate, dar, cu îndrăzneală, ca să ti se deschidă tie degrabă. Adu-ti aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul si pământul, oamenii si lucrurile. Adu-ti aminte că esti nimic, cu trupul si cu sufletul, că putin necaz te tulbură pe tine, putină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscoleste pe tine. Deci, pentru ce nu te desparti tu putin de viata aceasta? Eu îti spun tie că esti dator a te muta de aici si, sus, înlăuntrul portilor ceresti, să-ti faci tie cort si, acolo, de-a pururi să petreci.

Ci, te roagă lui Dumnezeu până la moarte, ca să te primească pe tine cu milostivire si, la vremea aceea, să-ti deschidă tie degrabă, iar, până ce esti pe pământ, pleacă-ti genunchii către Dumnezeu; sus să-ti ai sufletul, iar cu fata de-a pururi să acoperi pământul, ca să te vadă pe tine, că mai mult petreci ostenindu-te în rugăciune si adu-ti aminte de cele viitoare si rele si bune. Că acestea aduc frica lui Dumnezeu, si aduc lucrurile cele sufletesti. Că săraci suntem toti si nu avem pe nimeni ajutor si sprijinitor, decât numai pe Dumnezeu.

Drept aceea, despărtindu-ne cu sufletul de toate, să ne îngrijim de noi însine. Adu-ti aminte de păcatele tale si de osândirea ta. Adu-ti aminte că esti om muritor, bolnăvicios si pătimas, spurcat si necurat. Adu-ti aminte că esti om cu viată mâhnită, si plină de primejdii, care pe multi, si buni si răi, întelepti si neîntelepti, bogati si săraci, i-a pierdut. Adu-ti aminte că esti om, având oase smerite, de la picioare si până la cap, neputând suferi nici osteneală de o zi si nici o noapte să priveghezi. Adu-ti aminte cât ai gresit lui Dumnezeu cu fapta, cu cuvintele si cu gândurile. Adu-ti aminte că ziua si noaptea te lupti cu leul si cu sarpele. Adu-ti aminte câte suflete sunt sub pământ, care n-au luat în seamă frica lui Dumnezeu si acum nu câstigă odihnă rugându-se, ci, întru cele mai de jos ale firii, îsi plâng rătăcirile lor, lenevirea si desfătarea, precum si vătămările certurilor lor. Adu-ti aminte că, după putină vreme, vei muri si te vei osândi. Să nu încetezi a grăi acest mic cuvânt, ci să-l scrii în sufletul tău si în inima ta si să-l legi pe el de grumazul tău si anume: „Gresit-am Doamne, miluieste-mă!”. Mai bună îti este tie aceasta, decât o coroană împărătească, pentru că aceea pe multi în muncă pogoară, iar acest cuvânt în viata vesnică duce. Întru acestea să te înveti si întru acestea d-ea pururea să fii.

 

(Proloage)