Despre cei adormiti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Sava de la Buzau si ale Sfantului Ierarh Vasile Marturisitorul, episcop de Parion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cei morti.

Se cade a se face pentru cei morti, pomeniri: la trei zile, la nouă zile si la patruzeci de zile, cu cântări, cu rugăciuni si cu milostenie la săraci. Deci, după trei zile, facem pomenire, pentru că a treia zi după moarte omului i se schimbă chipul. La a noua zi, facem pomenire, pentru că de atunci începe a i se risipi omului toată făptura, rămânând numai inima. Iar la patruzeci de zile facem pomenire că atunci si inima începe să piară. Că si la zămislirea omului, în acest chip se alcătuieste pruncul, adică: a treia zi se închipuieste inima, a noua zi începe alcătuirea trupului, iar la patruzeci de zile toate mădularele trupului încep a se închipui.

Deci, stiind dumnezeiestii Părinti că pomenirile pentru cei morti, adică, milosteniile si slujbele, mare ajutor si folos dau celor adormiti, poruncesc tuturor să facă aceasta la biserică, luând rânduiala aceasta de la Sfintii Apostoli. Însă aceasta o grăiesc pentru cei credinciosi. Pentru cei necredinciosi, însă, chiar de ar da cineva la săraci averea din toată lumea, nu va spori nimic, că cel ce, când era viu, a fost vrăjmas lui Dumnezeu, arătat este că si după moarte este lăsat la mila lui Dumnezeu, că nu se află nedreptate la Dumnezeu. Că drept este Domnul si iubeste si va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)