Cuvant al Sfantului Vasilie

 Pentru rugaciunile Sfantului Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj si ale Sfantului ierarh Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie, pentru poruncile cele legiuite crestinilor.

Legea lui Hristos si poruncile Apostolilor Lui nu s-au dat numai călugărilor, ci si mirenilor. Si dovada este că, atunci când zice Pavel: ,Priveghiati întru toată răbdarea si rugăciunea si îngrijirea trupului să nu o faceti pentru pofte”, arătat este că nu către călugări a scris si nici către cei ce tineau viata pustnicească si linistită, ci, a scris acestea, mai ales, către toti cei ce vietuiesc prin cetăti si prin sate, cu femei si cu copii. Au doară i se cuvine mireanului să aibă ceva mai multă slobozenie decât călugărului? Ba nu. Fără numai atâta iertăciune are mireanul, ca, împreună cu femeia să vietuiască, iar alte iertăciuni nu are, ci, toate câte are călugărul să le lucreze, aceea este legiuit si mireanului. Si nu fără primejdie mare va fi, adică, mireanul care calcă poruncile. Drept aceea, putini sunt cei care au putut, prin multă sârguintă, să scape de gîlcevile cele omenesti si să fugă de strigătele cele din cetăti, de viata cea desartă, de griji si de împătimiri; în afară de cei ce au iesit afară din gâlcevile lumesti si au ales viata călugărească si au îmbrătisat-o.

Si s-a umplut de ei Egiptul si Libia, Etiopia si India, Mauritania si Tebaida. Apoi Siria si Cilicia, Galatia, Pontul si Armenia. Mesopotamia si Persia toată. De acestia s-au umplut Palestina si Arabia si Ciprul, precum si insulele cele dimprejur si tara grecilor toată. Încă si Roma si Spania si Galia si, pină la marginile pământului, pline sunt locurile de mănăstiri si de pustnici si tot pământul se blagosloveste si se sfinteste.

Deci, arătat este că David, întelegând această monahicească rânduială, prin a sa cântare a psalmilor, cu o mai înainte cunostintă cânta, zicând: Iar eu am cinstit mult pe prietenii tăi, Dumnezeule, si mult s-a întărit stăpânirea lor. Si-i voi numara pe ei si mai mult decât nisipul se vor înmulti” (PS. 183, 17-18). Că acestia stăpânesc peste patimi si peste draci si, mai mult decât puternicii lumii, mai stăpâni s-au arătat si mai întemeiati.

Cine, dar, să nu-i laude pe acestia, care au scăpat de mrejele cele mult împletite ale vietii si crucea purtând si lui Hristos urmând, în toată ziua si ceasul se roagă lui Dumnezeu, pentru neamul omenesc? Încă si Grigorie, preaînteleptul, cel numit Teologul, lăudându-i pe acestia, le zice: „Cântând si slăvind si învătându-se în legea lui Dumnezeu, ziua si noaptea, si înăltările lui Dumnezeu în gura lor purtându-le, cu hainele îsi smeresc înăltarea, cingătoare făre podoabă, împodobirile cele frumoase le micsorează, păsire au cu bună rânduială, ochi nerătăcit, zâmbire cuvioasă, cuvântul cu folos rostit, tăcerea mai cinstită decât cuvântul, lauda cu sare dreasa; iar nu cu fătărie. Instrăinarea de rîs, certarea mai iubită decât lauda, măsură umilintii si a zîmbirii, bogătia cea întru sărăcie, rânduiala cea în pământ străin, slavă, din necinste, puterea cea întru neputinte, fii duhovnicesti, cei bine născuti din neînsurare, smerenia cea mai presus de ceruri, nimic fiind în lume si mai presus de lume, în trup fiind, sunt afară din trup, săraci pentru împărătie, si a căror parte este Dumnezeu, iar, pentru sărăcia lor, împărătesc împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeului nostru, slavă! Amin.

 

 

(Proloage)