Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei si le Sfintei Gorgonia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre smerenie, plângere si bucurie.

Zis-a un bătrân: „Să stiti că alt drum către mântuire nu este, fără numai smerenia, precum, scrie Evanghelia despre vames. Deci, de va fi cineva neatins de păcate mari, să nu cumva să se înalte cu gândul său, socotindu-se pe sine fără de păcate. Ci, unul ca acela, mai vârtos să se smerească si să se păzească, ca nu cumva să se descopere pe sine mai păcătos decât toti oamenii. Că, dacă cineva pentru că n-a căzut în nici un mare păcat trupesc si lumesc, se va înălta cu gândul său, socotindu-se pe sine că este cu totul curat si pururea gata si vrednic de împărtăsirea cu Sfintele Taine, iar pe altul, pe care îl stie el că a căzut, cândva, în vreun păcat, îl socoteste nevrednic, unul ca acela, cu acel gând înalt si fără de smerenie, este nevrednic si necurat si urât lui Dumnezeu si la pieire merge si nu-i va folosi curătenia lui, neavând smerenie. Că mult mai plăcut si mai iubit lui Dumnezeu este păcătosul smerit, decât dreptul mândru.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Cum se întelege aceasta părinte, că Domnul Hristos zice în Evanghelie: Fericiti sunt cei ce plâng că aceia se vor mângâia, iar Sfântul Apostol Pavel porunceste la cartea sa: „Bucurati-vă pururea si iarăsi zic, bucurati-vă. Deci, cum si în ce chip, va face omul ca să plângă si să se bucure si cum pot să se împace acestea si să fie amândouă împreună, si plângerea si bucuria?”.

Răspuns-a lui bătrânul: „Plângerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile Lui si ea naste pocăintă, iar pocăinta naste cunostinta, postul, rugăciunea si învătătura. Iar bucuria este linistea întru Dumnezeu si blândetea. Si dacă cineva arată cuvânt bun si cinstit, dragoste si fată veselă către cei ce vin la dânsul si are în inima sa si pocăintă, se vădeste că, asa pot fi si pot încăpea amândouă împreună, plângerea si bucuria”.

 

 

(Proloage)