Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Paisie de la Neamt si ale Sfintilor Mucenici si Marturisitori Gurie, Samona si Aviv Diaconul , Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Să se stie că cel ce face milostenie din dreapta avere si ca un plăcut lui Dumnezeu vietuieste si toată fapta bună o săvârseste, acesta mare este întru împărătia cerului. Iar, cel ce nu voieste să rabde chinurile, nevoile si asupririle vietii, acela mic este înaintea lui Dumnezeu. Deci, spun iarăsi că cel ce vietuieste în credintă si în fapte bune primeste cu bucurie chinurile, primejdiile si toate asupririle, acela mare este înaintea lui Dumnezeu si între oameni este întreg la minte si între îngeri este slăvit. Iar cei ce în viata de aici gresesc si nici un fel de primejdii nu primesc, aceia de mai mare osândă se fac vinovati. Iar cei ce, măcar de au si gresit aici, dar rabdă nevoile, primindu-le cu pocăintă, lăudând pe Dumnezeu si rugându-se pentru cei ce le pricinuiesc lor nenorociri, aceia întocmai cu Sfintii îsi vor primi soarta. Iar dacă cineva nu crede cuvântul acesta, să se gândească la nenorocirile lui Iov, la chinurile Apostolilor si, mai mult decât toti, la suferintele lui Pavel.

Că Iov, când făcea milostenie si vietuia după plăcerea lui Dumnezeu, atunci mic era înaintea lui Dumnezeu, iar înaintea oamenilor era slăvit. Iar când primea primejdiile, atunci s-a făcut mare înaintea lui Dumnezeu si slăvit s-a făcut între toti Sfintii. Asemenea si Apostolii, când făceau minunile si alte fapte bune, nu erau slăviti. Dar când îndurau primejdii si chinuri, atunci proslăviti erau foarte. Iar Pavel a răbdat primejdii si nevoi mai mult decât toti, drept aceea si cununi a luat mai multe decât toti, că si este cel mai ales decât toti. Ca pentru cel ales, toti alesii să dobândească mântuire, pe care unii au si câstigat-o. Că precum aurul lămurit este prin foc, asa si Sfintii se lămuresc prin chinuri. Iar pe păcătosi i-a slobozit Dumnezeu la răsfătare, după a lor vie voie, că n-au voit hrana cea vesnică, ci de viata aceasta vremelnică s-au legat. Drept aceea, noi să ne legăm de cealaltă si destule bunătăti ne va da nouă Dumnezeu. Iar cei ce caută viata aceasta si o iubesc pe ea nu o vor primi pe cealaltă.

 

(Proloage)