Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului si mama sa, Sfanta Antuza, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre camătă.

Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-si iau lucrurile cu un câstig. Că iau camătă ca pret al adevărului, ca si când începătura de răutate si de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurati si aspri se numesc si sunt urâti înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Drept aceea, la crestini, gândul si chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat si de defăimare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipseste camăta si viclesugul. Iar despre cel drept a zis: „Argintul său în camătă nu l-a dat.” Si iarăsi: „De camătă si de strâmbătate va izbăvi sufletele lor.” Iar la Proverbe zice: „Să nu-ti înmultesti bogătia ta din camătă si din dobândă, ci să miluiesti pe cel sărac ca să te mântuiesti.” Stiu si eu pe unii că si-au păgubit capetele si sufletele după dobânda cea din camătă. Iar Legea porunceste, zicând: „Celui de o credintă cu tine, să nu-i dai din camăta argintului si a bucatelor, nici din cea a toate roadele.” Si iarăsi: „Lucrurile tale să nu le dai în camătă.” Iar Eclesiastul, pentru cei ce se îmbogătesc din camătă si din strâmbătate, a zis asa: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogătie adunată din cămătării, care piere rău în gâlcevi, si nu se va curăti sufletul acela de păcat si toate zilele lui sunt în întuneric si în mânie multă.” Iar Apostolul a zis, către Timotei, scriind: „Pe cei bogati să-i înveti să nu nădăjduiască în bogătia lor, ci în Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăti prin fapte bune, să fie milostivi si prin aceasta a se strânge nouă comoară în ceruri.”

Deci, supuneti-vă, fratilor, dumnezeiestii Scripturi, depărtati-vă de cumplita luare de camătă si de pofta cea urâtă de Dumnezeu, că înjugată este camăta cu viclesugul. Să râvnim mai bine râvnei celei bune a fericitului Zaheu, zicând împreună cu dânsul: „Iată, jumătate din avutia mea, Doamne, o dau săracilor si, de am nedreptătit pe cineva, întorc împătrit”, ca si noi să auzim de la Stăpânul, Mântuitorul, Cel ce stie cele ascunse ale noastre: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.” Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor ! Amin.

 

(Proloage)