Pilda-16

Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Matei , Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre vederea Apostolului Pavel lângă Sfântul Ioan Gură de Aur.

În Constantinopol era un om cu dregătorie, care, fiind pârât de răuvoitori la împăratul, a fost izgonit din palate si scos din dregătorie. Deci, fiind el mâhnit, a mers la Ioan Gură de Aur, pe când acesta era patriarh în Constantinopol, însă în taină, ca să nu-l stie nimeni din cei ce-l pârâseră la împăratul, si gândea să-l roage pe fericitul Ioan să-l izbăvească pe el de mânia împărătească. Deci Ioan, chemând pe Proclu, fratele cel rânduit să-i aducă lui aminte plângerile, i-a zis: „Să-mi aduci aminte la noapte, când va veni acest om”, însă, avea obicei Ioan că scria noaptea. Si în acea noapte, luându-si condeiul a început a scrie la tâlcuirea Epistolelor Apostolului Pavel.

Deci, a venit omul cel clevetit, cum îi poruncise lui, iar Proclu s-a apropiat de usă si, căutând prin crăpătura usii, a văzut pe Ioan sezând si scriind si pe cineva vorbindu-i deoparte, la ureche. Si era chipul aceluia cam plesuv, iar barba deplină si lată. Si, întorcându-se, a zis omului aceluia: „Îngăduieste putin că altul înainte de tine a intrat la dânsul”. Iar după ce a zăbovit putin, s-a sculat Proclu si a văzut asemenea pe Ioan scriind si celălalt soptindu-i. În acelasi chip a fost si a treia oară. Apoi a început a toca de Utrenie. Atunci Proclu i-a zis omului: „Sculându-te, mergi la casa ta, că de acum nu mai vorbeste cu nimeni”. Si cu mare mâhnire s-a dus. Aceasta iarăsi s-a petrecut si în a doua noapte si, asemenea, si în a treia noapte l-a văzut. Deci, s-a asezat Proclu lângă usă. Dar omul acela iarăsi, după obicei, a venit. Si, sculându-se, Proclu s-a apropiat de usă, si privind, i-a văzut pe ei vorbind între ei. Atunci i-a zis omului: „Mergi la casa ta si să te rogi lui Dumnezeu ca să-ti ajute tie, că văd că cel ce vine la Patriarhul, de la Dumnezeu este trimis, de vreme ce nevăzut intră la dânsul”.

Iar, făcându-se ziuă, si-a adus aminte fericitul Ioan de omul acela, si chemând pe Proclu, i-a zis lui: „Oare n-a venit aici omul acela de care mi-ai spus mie, pentru pricina ce voia să vie la noi?” Iar acela, răspunzând, ia zis: „Asa este cu adevărat, părinte, iată este a treia noapte a venirii lui aici”. Iar el i-a zis: „Pentru ce nu mi-ai pomenit de dânsul?”. Răspunzând iarăsi, Proclu a zis: „Vorbeai cu altul tu însuti, pentru aceea n-am cutezat a intra la tine”. Iar acesta a zis: „Cu cine? Că n-a fost nimeni la mine în această noapte”. Atunci Proclu i-a spus cum era fata si chipul aceluia ce i se arătase si a adăugat: „gura lui era lângă urechea ta si în taină îti grăia tie, soptindu-ti la ureche, iar tu scriai”. Iar fericitul Ioan se minuna, auzind acestea de la dânsul.

Si dacă a tăcut cu vorba, Proclu a căutat la icoana Sfântului Apostol Pavel si, văzându-i chipul întocmai asa ca al aceluia ce i se arătase lui, s-a închinat lui Ioan si a zis, arătând cu degetul la chip: „întru acest chip era cel pe care l-am văzut”. Atunci a cunoscut preaînteleptul Ioan că Dumnezeu l-a ascultat pe el si l-a adeverit că lucrul lui este primit, că, tălmăcind Epistolele Apostolului Pavel, el scria ceea ce Apostolul însusi îi spunea să scrie. Deci, sculându-se, s-a rugat Domnului, multumindu-i că n-a trecut cu vederea ostenelile lui. Iar după aceasta, ducându-se la împăratul, l-a rugat pentru omul acela ce era în necaz; si l-a pus pe el împăratul din nou în vechea lui rânduială.

 

 

(Proloage)