Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Soborului Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si al tuturor puterilor ceresti, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Ioan Grădinarul.

Un oarecare grădinar, anume Ioan, era foarte milostiv fată de străini. Că lucra în grădină si toată osteneala sa o da ca milostenie, tinând numai cele câte erau de trebuintă pentru sine. Iar, mai pe urmă, i-a pus diavolul în minte un cuget, zicându-i: „Adună-ti tie putini arginti pentru când vei îmbătrâni, sau te vei îmbolnăvi si vei avea trebuintă de bucate.”

Si asa, adunând, a umplut o ulcică de arginti.

Deci, i s-a întâmplat lui de s-a îmbolnăvit si-i putrezea un picior al lui si si-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tămăduire n-a câstigat. Iar, mai pe urmă, a venit la dânsul un doctor iscusit si i-a zis: „De nu-ti vei tăia piciorul tău, apoi tot trupul tău va putrezi.” Deci, s-a învoit ca să-i taie piciorul. Iar, într-acea noapte, si-a adus aminte si s-a pocăit de relele ce a făcut si, suspinând, plângea, zicând: „Adu-ti aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintâi pe care le făceam lucrând si le dam milostenie”. Si, acestea zicând el, a stat înaintea lui îngerul Domnnlui si ia zis: „Unde sunt argintii tăi, pe care i-ai adunat?” Atunci, dându-si seama, a zis: „Gresit-am Doamne, iartă-mă pe mine si, de acum, nu voi mai face asa.” Atunci îngerul s-a atins de piciorul lui si îndată s-a vindecat.

Iar dimineata, sculându-se, s-a dus în grădină ca să lucreze. Si a venit doctorul să-i taie piciorul si a zis: „Unde este Ioan ?” Si i-au spus lui: „De dimineată s-a dus la grădina sa”. Iar doctorul, înspăimântându-se, s-a dus la grădină si l-a văzut pe el săpând pământul. Si a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: „Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui de Dumnezeu”.

 

(Proloage)