Despre milostenie (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Mina, ale Sfintilor Mucenici Victor, Vichentie si Stefanida si ale Sfantului Cuvios Teodor Studitul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie.

Milostenia este mestesugire înteleaptă, folositoare celor ce o fac pe ea; si prietenă de aproape cu Dumnezeu este, că de-a pururea stă înainte, aproape de El, si cu lesnire aduce daruri pentru oricine voieste, dacă nu este asuprită de noi. Iar asuprită este atunci când o facem din bunuri străine. Iar când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legati, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneste scrâsnirea dintilor si cu multă bucurie deschide usile cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni. Că zice: „Fiti milostivi, precum si Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Si este usoară, având aripi de aur cu zbor care înfrumusetează pe îngeri, precum zice Proorocul: „Aripile voastre argintate vor fi, ca ale porumbitei, si spatele vostru va străluci ca aurul” (Ps. 67, 14). Că mai bine decât un porumbel, porumbita priveste prin gene cu ochi blânzi si nimic nu-i mai frumos decât ochii acestia. Frumos este si păunul, dar pe lângă porumbită este ca o nimica. Ea este pasăre frumoasă si minunată având aripi de aur, care vede mai înalt decât toate, fecioară este cu fata albă si blândă. Cu aripi este si usoară, stând înaintea scaunului împărătesc. Si, când vom fi judecati, va sta grabnic de fată si se va arăta si ne va scoate pe noi de la osândă, îmbrăcându-ne cu aripile sale; că jertfe ca acestea voieste Dumnezeu, de la noi, Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)