Despre lacomie

Întru această zi, cuvânt al Sfantului Antioh, despre lăcomie.

Zis-a Domnul: „Nimeni nu poate sluji la doi domni, că ori de unul nu va griji, iar de altul se va tine, sau pe unul va uri si pe celălalt îl va iubi; nu puteti să slujiti lui Dumnezeu si lui mamona”, adică bogătiei si a vă slobozi de păcat, ca să vă faceti robi ai dreptătii. De trece bogătia alături, nu vă lipiti inima de ea. Că amar este păcătosului celui ce umblă pe două căi. De vreme ce, după Lege, de va fi o parte stricată si o parte curată, apoi necurat este tot. Asemenea si lacomul nu are satiu, măcar de are multe averi. Când multe câstigă, iarăsi mai multe pofteste si niciodată nu încetează din această desartă poftire.

Unul ca acesta nu asteaptă sfârsitul vietii, nici nu stie că este ca un străin în această viată. Drept aceea, si el, cu cei fără de lege se va rândui. Că este părtas bogatului căruia i-a rodit tarina. Si, bine zic cărtile de unii ca acestia: „Că, precum iadul si pierzarea nu se satură, asemenea si ochii omului nesătiosi sunt.”. Iar Apostolul, vrând să tămăduiască o boală ca aceasta a lăcomiei, îi cheamă pe bogati, zicându-le: „Veniti acum, voi, bogatilor, plângeti si vă tânguiti de necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogătia voastră a putrezit si hainele voastre le-au mâncat moliile” (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca acestia, zice: „Ca un chip trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori si nu stie cui le adună pe ele” (Ps. 38, 9-10). Că de-a pururea adună, si după aceea, altii le află si aceia toti ucenici ai diavolului se fac, că în stricăciune si în pierzare au căzut. Si Apostolul, iar îi învată, zicând: „Fugiti de lăcomie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine mânia peste fiii neascultători.”

Deci, bine este a nu se griji de nebuna laudă ce vine din bogătie, ci a dori slava cea din Evanghelia lui Dumnezeu. Că cel ce-si eliberează gândul de lăcomie poate să vadă mestesugurile vrăjmasului. Că s-a zis si în Proverbe: „Nu ajută celor fără de minte bogătia, iar dreptatea izbăveste de la moarte. Că mai bun este lor numele cel bun, decât bogătia cea multă. Si pe cel ce vinde grâul scump îl blesteamă poporul, iar peste capul celui ce dăruieste stă binecuvântarea. Că, cel ce nădăjduieste în bogătie, degrabă va cădea, iar cel ce sprijineste pe cei nevoiasi, acela va înflori.” Iar Domnul a zis despre cel ce voia să-si strice jitnitele sale si mai mari să le zidească: „Nebunule, întru această noapte îngerii vor să-ti ceară sufletul de la tine, deci cele ce ai gătit ale cui vor fi?”.

Asa este cu tot omul cel ce adună mult, iar în Dumnezeu nu se îmbogăteste, va pieri. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloagele)