Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Nectarie de la Eghina, ale Sfintilor Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat, ale Sfintilor Mucenici Onisifor si Porfirie si ale Sfintei Cuvioase Matrona, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre monahul Ioan Colov si ascultarea sa (sec. V).

Fericitul Ioan s-a numit Colov din pricina staturii, smereniei si ascultării lui. Deci, lăsând lumea, tânăr fiind, a mers în Schit cu Daniil, fratele său adevărat, si amândoi s-au făcut călugări si, sezând în chilie, se nevoiau, ostenindu-se cu postul si cu rngăciunea. Iar, într-una din zile, Ioan a zis fratelui său Daniil: „Eu nu vreau să mă mai îngrijesc de trup; drept aceea, nici nu voi bea, nici nu voi mai mânca bucate ce sunt gătite la foc, ci ca un înger fără de griji vreau să petrec în pustie”. Si, dezbrăcându-si hainele sale, s-a dus din chilie. Însă în acea noapte a fost tare rece si, nemaiputând răbda, Ioan s-a întors la chilie si se grăbea, bătând în usă. Iar fratele său, vrând să-l mustre pe el, abia i-a răspuns:

„Cine esti de te grăbesti asa?” Si a zis: „Eu sunt Ioan, fratele tău; neputând suferi frigul, m-am întors ca să-ti slujesc tie”. Si i-a grăit: „Nu-ti voi deschide, du-te de aici, demone, si nu mă ispiti pe mine, că fratele meu este înger si de trup nu se îngrijeste, nici hrană nu-i trebuie”. Deci, după ce s-a pocăit, deschizându-i, l-a primit pe el si i-a zis lui: „Frate, ai trup, deci se cade tie a pătimi si a te îngriji pentru haine si pentru hrană”.

Iar după aceasta s-a dus Ioan la un mare staret teban, anume Pavel, si-i slujea lui. Si-l învăta pe el despre ascultare. Iar după ce a făgăduit ca întru toate să-l asculte pe staret, luând bătrânul un lemn uscat, l-a înfipt în pământ cu un capăt în sus si i-a zis: „în toate zilele să-l uzi cu un vas de apă, până ce va face rod”. Si era apa departe de dânsii, încât se ducea de seara si venea dimineata. Iar, vreme de trei ani făcând aceasta, a înverzit lemnul si si-a dat rodul său. Deci, staretul a dat fratilor în biserică din acest rod, zicându-le: „Luati de mâncati, aceasta este rodul ascultării”.

După aceea, iarăsi i-a zis lui staretul: „în cutare loc am văzut gunoi de hienă. Du-te s-o aduci pe ea la mine”. Că era acolo o hienă rea si omora oameni si dobitoace. Si a zis Ioan: „Părinte, dar ce voi face de va veni asupra mea hiena?” Iar staretul, zâmbind, i-a zis: „De va veni asupra ta, să o legi pe ea si să o aduci aici”. Deci, s-a dus Ioan seara acolo si, iată, a venit si hiena. Iar el, după cuvântul staretului, a început a o goni pe ea, zicându-i: „Părintele mi-a zis mie să te leg pe tine”. Si, prinzând-o pe ea, a legat-o. Iar staretul sedea, asteptându-l pe el. Si iată a venit aducând hiena legată. Aceasta văzând, staretul s-a minunat si, vrând să-l smerească pe el ca să nu se mândrească, luând un băt, l-a lovit pe el, zicându-i: „Oare, câine mi-ai adus aici, rătăcitule? Dezleag-o pe ea”. Si îndată fericitul a dezlegat-o.

 

(Proloage)