marți, 15 octombrie 2024

Despre nevointa

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, poveste de folos, despre nevointa unui monah si mucenic.

Un oarecare monah, al cărui nume n-am putut să-l aflu, a trăit în Schit si a fost ascultător de părintele său, vreme de multi ani. Din zavistia diavolului însă, acesta a căzut din ascultare si a plecat de la staretul său fără pricină, având asupra lui osânda cea pentru neascultare, si a intrat în Alexandria. Deci, l-a prins pe el păgânul stăpânitor de acolo si, luând de pe dânsul haina călugărească, îl silea pe el să se închine la idoli, dar el n-a voit, pentru care pricină, fără de milă bătându-l, i-a tăiat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la mâncarea câinilor. Dar oarecare crestini au luat, noaptea, trupul muceniculul; si, punându-l în sicriu cu aromate, l-au asezat cu cinste în altarul Bisericii, ca pe un pătimitor. Iar când începea a se săvârsi dumneneiasca Liturghie si sfintitul slujitor zicea: „Câti sunteti chemati iesiti!” se ridica racla cu moastele mucenicului si, în văzul tuturor, iesea din Biserică, fără atingere de mâini omenesti si petrecea în tinda Bisericii până la sfârsit, iar, după sfârsitul Liturghiei, racla intra iarăsi singură în Biserică si sta în altar la locul ei. Si aceasta o făcea la toate Liturghiile, iesind si iarăsi intrând, spre marea mirare a celor ce vedeau.

Iar, unul din cei mari, credincios fiind si îmbunătătit, văzând unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca să le descopere lor pricina iesirii Mucenicului din Biserică, în timpul Sfintei Liturghii si a câstigat cererea. Că îngerul Domnului, stând de fată, i-a zis lui: „Ce te înspăimântezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii si urmasii lor puterea de a lega si dezlega? lată, mucenicul pe care îl vedeti iesind din Biserică, a fost ucenic cutărui pustnic (si i-a spus numele), pe care, neascultându-l s-a dus, fiind legat de dânsul prin canon de neascultare, si, până acum, petrece în acelasi canon nedezlegat. Cununa, adică, si-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar, cât se săvârseste Liturghia, că, poruncindu-i lui îngerul, iese si va iesi, până ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat.”

Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit bărbat s-a dus degrabă la pustnic si, spunându-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, si deschizându-i racla, a făcut pustnicul asupra lui dezlegare si iertare si l-a sărutat pe el. Si, stând să se săvârsească dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a petrecut, nemaiiesind din altar.

(Proloage).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu