miercuri, 11 septembrie 2024

Sfantul Eufrosin

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Teodora din Alexandria si ale Sfantului Cuvios Eufrosin bucatarul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, Preacuviosul Părintele nostru Eufrosin, bucătarul (sec. IX).

Acesta s-a născut din părinti tărani simpli si, crescând, s-a făcut mare, dar fără de învătătură si în urmă a venit la mănăstire. Deci, îmbrăcându-se în chip monahicesc, s-a făcut slujitor monahilor. si fiindcă petrecea totdeauna la bucătărie, ca un om simplu, era defăimat de toti si suferea fericitul toate defăimările cu bărbătia inimii si cu linistea gândului, fără a se tulbura cât de putin. Că măcar că era simplu la cuvânt, însă nu era prost, ci cu întelegere precum aceasta se va arăta mai curat din cele ce se vor spune de aici înainte. Că în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era si un preot, iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguintă, ca să-i arate Dumnezeu bunătătile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe Dânsul. Deci, într-o noapte, dormind preotul, i se arată, în somnul lui, că se află într-o grădină si privea cu mirare la bunătătile cele preaveselitoare ce se aflau acolo si vedea si pe Eufrosin, bucătarul mănăstirii, care sta în miilocul livezii si se desfăta de bunătătile acelea. Deci, apropiindu-se de el, îl întrebă a cui este grădina aceasta si cum s-a aflat el acolo? Iar Eufrosin a răspuns: „Grădina aceasta este locuinta alesilor lui Dumnezeu, iar mie, pentru bunătatea Dumnezeului meu, mi s-a îngăduit să mă aflu aici”. Iar preotul i-a zis lui: „Si, oare, ce faci în această grădină?” Eufrosin a răspuns: „Eu stăpânesc toate câte vezi aici si mă bucur si mă veselesc de privirea si câstigarea acestora.”

Iar preotul i-a zis: „Poti să-mi dai ceva din bunătătile acestea?” Eufrosin a răspuns: „Da, ia cele ce voiesti din acestea, din darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul i-a arătat merele si cerea să-i dea din acelea. Deci Eufrosin, luând câteva mere, le-a pus pe ele în rasa preotului, zicând: „lată, ai dobândit merele ce ai cerut”. Si fiindcă, atunci, a lovit în toacă să se scoale părintii la Utrenie, s-a desteptat preotul. Si, în timp ce socotea că vedenia ce văzuse era vis, a întins mâna la rasa sa si, – o, minune! – a aflat merele. Si minunându-se de acea preaslăvită bună mireasmă, a rămas nemiscat multă vreme. După aceea, mergând în biserică si văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit si l-a jurat ca să-i spună unde a fost el în noaptea aceea. Deci, Eufrosin a zis: „Iartă-mă, părinte, că nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie”. Iar preotul a zis: „Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, ca să descoperi la toti măririle lui Dumnezeu si tu nu voiesti să arăti adevărul”. Atunci a răspuns smerit cugetătorul Eufrosin: „Acolo am fost, părinte, unde sunt bunătătile pe care le vor mosteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care si tu, cu multi ani înainte, ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut pe mine, desfătându-mă cu bunătătile livezii aceleia. Că, voind Domnul să te încredinteze pe sfintia ta despre bunătătile cele dorite dreptilor, a lucrat prin mine, smeritul, această minune”.

Atunci a zis preotul: „Părinte Eufrosin, ce mi-ai dat din bunătătile livezii?” Iar Eufrosin a răspuns: „Merele cele frumoase si mirositoare, pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă, că eu sunt vierme si nu om”. Atunci preotul a povestit la toti fratii vedenia ce a văzut si prin aceasta a îndemnat pe toti a se minuna si a se înspăimânta, spre dorirea binelui si a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin, fugind de slava oamenilor, pe ascuns, s-a dus din mănăstire, si s-a îndepărtat si a rămas necunoscut, până la sfârsit. Iar din merele acelea mâncând, multi bolnavi s-au vindecat de bolile lor. Întru slava lui Dumnezeu! Amin.

(Proloage).

Acatistul zilei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu