MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfintilor 7 Tineri din Efes si ale Sfantului Mucenic Tatuil, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Numele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu alungă pe dracul prefăcut în înger luminos

 O călugăriţă oarecare care se afla într-o mănăstire, îndeletnicindu-se în posturi şi în privegheri, de multe ori a înşelat-o vicleanul, închipuindu-se în înger de lumină. Şi vorbea cu ea despre felurite lucruri şi-i da răspuns la orice voia să-l întrebe.

Iar părintele cel duhovnicesc al călugăriţei aceleia, întrebând-o odată, la mărturisire, cum petrece cu aşezarea vieţuirii celei călugăreşti, ea a răspuns: „Bine, cu rugăciunea ta, părinte al meu, sfinte”. Auzind el răspunsul acesta plin de mândrie, s-a scârbit şi a sfătuit-o să nu mai zică un cuvânt ca acesta, ci, de-ar face toate faptele bune, să se smerească totdeauna şi să zică cum că este păcătoasă, cum şi altele asemenea. Iar aceea a zis: „Să ştii, părinte, că îngerul Domnului vine din cer la mine, şi mă cercetează, de aceea am zis aşa”. Însă duhovnicul, aducându-şi aminte de graiul Apostolului, care zice că îngerul întunericului se închipuie în îngerul luminii, i-a răspuns ei zicând: „Când va mai veni îngerul să te cerceteze, zi-i lui să-ţi arate pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dacă te va asculta, cum vei vedea-o pe dânsa să te închini ei, zicând închinăciunea îngerească. Şi dacă va sta până ce vei termina rugăciunea, Doamna noastră este, iar dacă se va pierde, să ştii că nălucirea dracului este, şi te-a înşelat pentru ca să te arunce în mare prăpastie”. Această sfătuire mântuitoare primind călugăriţa, a zis către cel ce socotea a fi înger, cuvintele ce s-au zis mai sus, la care acela a răspuns: „Destul este ţie venirea mea de faţă, că nu eşti vrednică să vezi cu ochii tăi trupeşti pe împărăteasa a toate”. Iar aceea mai mult îl ruga pe el, ca să-i facă darul acesta.

Atunci, s-a arătat înaintea ei o fecioară cu chip bun şi frumoasă ca o împărăteasă, căreia călugăriţa s-a închinat zicând heretisirea îngerească. Însă îndată acea nălucire diavolească, dacă a auzit cuvintele acelea, a pierit ca un fum şi vânt şi s-a prăpădit. Iar călugăriţa a rămas îngrozită, şi a slăbit atâta, încât cu mare osteneală a putut să-şi vină întru aşezarea cea mai dinainte.

Când ne-ar veni vreo ispită de la diavol sau de la lume, sau şi de la trup, nu este altă vindecare mai folositoare, decât mierea și nectarul: Iisus Hristos și Maria. Și cine le va chema cu credinţă, totdeauna va afla vindecare minunată, de toată ispita şi de toată mâhnirea, după cum mulţi au cunoscut cu adevărat în faptă. Amin (18, Minunile Maicii

Domnului, Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)