Jurnal de bunica

 Dulcegării 

O parte a vacantei Anduta a petrecut-o la noi, astfel că ne-am bucurat din plin de prezenta nepoțeilor.

Matei a început să vorbească, să spună din ce in ce mai multe cuvinte.

 Într-o dimineață, in jur de ora 7, ora la care Matei este treaz, soțul trebuia să plece la obor să ia lapte și brânză. El se pregătea de plecare, iar Matei striga din ce in ce mai tare: IO, IO, IO. Nu ne lămuream deloc ce vrea să spună. La un moment dat Adi îl întreabă: vrei sa pleci cu bunicul?. DA, IO, ADU., a venit răspunsul ferm. Atunci Adi i-a spus bunicului: stai, nu ieși, să ii dau gecuta. Dragul bunicii, striga și el: ADU, NU ESI, NU ESI. Și uite așa, a plecat el în pijamale, la cumpărături împreună cu bunicul.🤣🤣.

Am făcut împreună *breose" și am frământat pâine. Împreună cu mămica lui Mihai a făcut cozonac.

Tati al lui spune "Va mănânc nasul", iar replica este imediat: "nu naciu".😀

De cate ori nu poate face ceva spune: "nu merge, nu merge".🤷

Alexandru, puiul cel mic, nu mai are stare, vrea sa plece. Cum este lăsat jos, se întoarce pe burtica și se împinge în piciorușe, vorbind de zor pe limba bebelușilor.

Suntem bunici tare fericiți.