PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Teodol Sicheotul, episcopul Anastasiopolei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea in inima

- Gheronda, uneori, atunci cand rostesc rugaciunea, ca sa nu-mi fuga mintea, spun: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubesc”.

- Cum se poate sa-L iubesti pe Hristos si sa-ti fuga mintea atunci cand rostesti Rugaciunea? Daca spui rugaciunea asa o data, nu-i nimic, dar daca o spui continuu, este minciuna. Adica sa nu avem ceva in inima, altceva in minte si altceva sa spunem cu buzele. Caci atunci ni se potriveste cuvantul: “Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, iar inima lor este departe de Mine”.

- Gheronda, de ce rostesc Rugaciunea lui Iisus fara caldura?

- Deoarece te imprastii in cele dinafara, inima ta este in alta parte. Lipseste tresaltarea, dragostea pentru Dumnezeu si din aceasta pricina si rugaciunea este fara putere. Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea in inima si apoi omul “innebuneste”.

- Gheronda, cum izbuteste cineva sa aiba neincetata dorire catre Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea din inima?

- Daca are mereu in mintea sa binefacerile lui Dumnezeu si propria sa nerecunostinta, inima ii este strapunsa si incepe sa lucreze. Inima singura este impunsa de marinimie, dupa care urmeaza rugaciunea. De aceea sa ai intotdeauna ganduri pline de marinimie si de smarenie. Astfel va veni inlauntrul tau Harul lui Dumnezeu, pentru c Domnul in inima celor smeriti locuieste, si atunci inima ti se va indulci, iar rugaciunea se va face din inima.

- Dar atunci nu poate veni vreun gand rau, Gheronda?

- Nu, nu poate. Ca sa vina un gand rau, trebuie sa incetezi rugaciunea. Dar chiar daca vei inceta sa rostesti rugaciunea cu mintea si o vei rosti cu inima, tot nu poate veni, pentru ca se roaga inima.

- Gheronda, dati-mi binecuvantare ca sa-mi adun mintea.

- Ma rog sa ti se adune mintea in inima. Dar ce intelegem cand spunem “inima”? Inima nu este un urcior, inlauntrul caruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simtim. Prin urmare, atunci cand spunem “sa se adune mintea in inima”, intelegem sa se adune in dragoste, in bunatate, in dorinta arzatoare, in acea tresaltare, in acel ceva dulce…. De vreme ce Dumnezeu este Dragoste si inim are dragoste, daca este curatita,omul are inlauntrul sau pe Dumnezeu. “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau…”. Sa-L iubesti cu toata fiinta ta. Daca mintea se va indulci de dragostea si bunatatea inimii, cand va rosti “Doamne, Iisuse Hrisotase, milueste-ma”, se va cutremura in intregime.

In viata duhovniceasca lucrul cel mai important este ca omul sa-si curete inima, astfel incat sa-L primeasca pe Hristos, si sa-si tina mintea in frau ca s-o indulceasca inlauntrul inimii. Daca mintea se va indulci inlauntrul inimii, nu va mai voi sa plece; asa cum pe un copilas, de-l vei lasa liber intr-o cofetarie, nu va mai voi sa iasa de acolo.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)