PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Ianurie, episocp de Benevent, ale Sfantului Mucenic Teodor din Perga si ale Sfintei Mucenite Alexandra Imparateasa, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Atunci cand rugaciunea ajunge in inima, rugaciunea noastra devine a inimii

- Gheronda, cum coboara mintea in inima?

- Cand pe inima o doare, mintea coboara in inima. Cand o doare pe inima? Atunci cand ma gandesc la binefacerile lui Dumnezeu si la nerecunostinta mea, inima este strapunsa, o doare, iar mintea se indreapta acolo.

- Gheronda, cand ma doare capul, nu ma pot ruga.

- Daca te dora piciorul si in acelasi timp te tai cu cutitul la mana, uiti de durerea de la picior si te gandesti la mana. Tot asa si atunci cand te doare capul si nu te poti ruga, sa te gandesti mai intai la pacatele tale si apoi la durerea lumii, si astfel te va durea inima. Durerea inimii va neutraliza durerea de cap si te vei ruga din inima pentru tine si pentru toata lumea.

- Gheronda, ce anume ajuta sa nu se raspundeasca mintea?

- Este greu pentru om sa puna frau mintii sale, care alearga cu o viteza mai mare decat viteza luminii. Trebuie s-o prinda “de manuta” si s-o duca langa cei indurerati, bolnavi, parasiti, adormiti. Atunci mintea, care le vede pe toate acestea, “loveste” inima, care, oricat de impietrita ar fi, se sparge si rugaciunea devine a inimii. Dupa aceea omul Il roaga cu lacrimi pe Dumnnezeu sa intervina. Iar daca cineva se gandeste la toate acestea, dar nu compatimeste si nu-l cutremura nici nefericirea lumii, nici iadul celor adormiti, care sunt acuzati, nici osanda sufletelor lor, se vede ca le are pe toate din belsug si este satul. Predomina cugetarea trupeasca, iar omul cel vechi este foarte puternic.

- Gheronda, adesea, la slujbe, mintea mea nu se indreapta spre cele ceresti, ci spre durerea oamenilor.

- Acestea doua sunt unite una cu alta. Problema nu este sa spuna cineva simplu Rugaciunea lui Iisus, numai ca sa aiba mintea curata de ganduri, ci sa lucreze “motorasul”, iar pe inima s-o doara pentru ceea ce se roaga.

- Gheronda, dupa ce sfarsesc ascultarea si intru in chilie, ma straduiesc sa-mi adun cugetarea de la diferitele treburi si imagini de peste zi, dar ma cuprinde durerea de cap.

- Sa spui: “Sa-mi adun mintea”. Insa bine ai spus tu :sa-mi adun cugetarea”, pentru ca tu faci rugaciune cu cugetarea. Daca rugaciunea se face cu cugetarea, este firesc sa se zoreasca creierul si sa te doara capul. Aceasta o vad si la altii. Incep sa faca lucrare duhovniceasca, citesc ceva duhovnicesc si nu folosesc mintea, ci cugetarea si apoi ii doare capul. Intocmai ca si aceia care folosesc inima intr-un mod mecanic, ca sa rosteasca Rugaciunea, dupa care ii doare inima. Insa atunci cand vrei sa te rogi si sa te aduni, trebuie ca mintea ta sa mearga la Hristos. In cazul acesta nu pleaca; da apoi telegrama si inimii, care se uneste cu mintea. Cealalta lucrare este o lucrare cu ratiunea, de aceea si pricinuieste oboseala. De ce spun ca trebuie sa facem din durerea celuilalt durerea noastra? Pentru ca mintea trebuie sa mearga la durerea celuilalt si numai atunci sa te rogi. Altfel rugaciunea este ceva sec. iti spui cu mintea ca exista bolnavi si ca trebuie sa te rogi pentru ei, dar nu participa nici mintea, nici inima. In timp ce, daca te doare undevamintea ta va merge mereu acolo. Tot asa si in acest caz, cand durerea celuilalt devine a ta, mintea nu-ti mai pleaca de acolo.

- Si totusi nu poate pleca de acolo, Gheronda?

- Sigur ca poate pleca. Aceasta depinde de durerea pe care o simti. Asa cum se intampla intr-o casa: daca au un bolnav care a facut o operatie de apendicita, ai lui vor sta putin langa el, dupa care vor incepe, poate, chiar sa cante si sa joace, iar apoi se vor duce fiecare la treaba lui. Dar daca au un bolnav operat de cancer, durerea va fi mare; nu pot sa uite asa usor durerea asta. Numai unul care nu intelege gravitatea situatiei poate uita. Iata, cand eram mic si o adusesera acasa pe sora mea grav bolnava, aproape de moarte, eu mi-am luat muzicuta, am mers in camera de alaturi si am inceput sa cant; nu-mi puteam da seama cat de grava era starea ei.

- Gheronda, creierul este organul trupesc, iar mintea cel duhovnicesc?

- Da, dar asa cum la alcool, spirtul, care este in alcool, este cel care face toata treaba, care actioneaza, iar nu apa, tot astfel si mintea este taria creierului, ceea ce are omul mai bun.

- Adica atunci cand nu lucreaza inima, inseamna ca nu lucreaza mintea, Gheronda?

- Desigur, binecuvantato. In minte sta toata puterea.

- Gheronda, dar cugetarea nu ajuta deloc?

- Ajuta pana la un punct. Adica pana in punctul in care sa spui cu ratiunea ca mintea trebuie sa mearga la durerea celuilalt. Numai pana acolo, dupa care va incepe sa lucreze mintea. Sa cugeti la diferite cazuri de oameni indurerati, sa te doara pentru ei si sa incepi sa te rogi.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)