DESPRE MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfintilor 9 Mucenici din Cizic si ale Sfantului Cuvios Memnon, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cercetarea Maicii Domnului (I)

Un diacon din Cipru a fost cuprins de o mare tristete cand a avut loc invadarea acestei regiuni de catre turci, deoarece isi pierduse rudele si cunoscutii. Atunci a mers sa-l viziteze pe staretul Paisie.

Staretul il iubea, pentru ca acest diacon avea multa evlavie si bunatate, si de aceea l-a gazduit in acea noapte la Coliba lui.

-Dimineata, parinte diacon, va veni preotul sa liturghiseasca aici. De aceea te voi scula putin mai devreme sa facem Utrenia si sa citim rugaciunile Sfintei Impartasiri.

Diaconul a mers la chilia lui, iar Staretul a inceput sa se roage. Nu a dormit deloc. De vreo doua ori a mers la usa diaconului si, ciocanind inea, l-a intrebat zambind:

-Ei, parinte A, n-ai avut nici o vedenie, n-ai vazut nici un Inger?

In jurul orei doua dupa miezul noptii, Staretul l-a strigat pe diacon sa vina in biserica ca sa inceapa slujba Utreniei. Staretul a inceput sa citeasca rugaciunile Sfintei Impartasiri. Cand a ajuns la troparul din Cantarea a cincea unde scrie:

“Maria, Maica lui Dumnezeu, care esti salas scump al bunei miresme, cu rugaciunile tale fa-ma vas ales pentru a ma impartasi cu Sfintele Taine ale Fiului tau”, atunci s-a petrecut urmatorul fapt minunat: toata bisericuta a inceput sa se umple de o lumina alb-albastruie, iar candelele, dupa ce mai inainte flacarile lor s-au transformat din rosii in albastrui, au inceput incet, ritmic si usor sa se miste. In acelasi timp bisericuta s-a umplut de o mireasma cereasca negraita. Dar cine poate descrie stralucirea nespusa si bogata a acelei lumini? Semana cu intinderea unei mari nesfarsite care se revarsa peste tot in bisericuta care devenise cu totul cereasca. Ce senintate si slava nespusa venea din acel izvor nesecat al luminii care se revarsa ca un rau! Era toata numai dulceata, numai dorinta, o frumusete nespusa, o bucurie si o desfatare negraita, de aceea nu te saturai sa privesti aceasta vedenie dumnezeiasca, ci dimpotriva dorinta de a te desfata cu ea crestea cu fiecare clipa, chiar daca ar fi fost sa se prelungeasca in vecii nesfarsiti.

Diaconul ramasese buimacit si nu putea sa inteleaga ce se intampla. In intrerupse pe Staret si ii spuse in soapta:

-Parinte, ce este aceasta, ce se intampla?

Iar acela ii puse degetul la gura, dandu-i de inteles sa taca, si ii spuse:

-Rosteste Rugaciunea lui Iisus si sa nu vorbesti, pentru ca ne-a cercetat Maica Domnului!

Staretul a ramas mult timp cu capul la pamant, la fel si diaconul, pana cand s-a imprastiat acea lumina neobisnuita, si odata cu aceasta s-a oprit si miscarea candelelor.

Din inima diaconului disparuse orice intristare. Dimineata diaconul a plecat minundu-se de multa indrazneala pe care o avea Staretul catre Maica Domnului.

 

(Arhim. Teofilact Marinakis – Patericul Maicii Domnului)