VIETI DE SFINTE

 Pentru rugaciunile Sfantului Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

VIATA SFINTEI MARTA VADUVA

Sfintei Marta nu i-a fost dat de la Dumnezeu sa triasca mult timp cu sotul ei. Fiind intotdeauna evlavioasa, cand a ramas vaduva, ea s-a pus pe sine in intregime in slujba lui Dumnezeu. Ea mergea totdeauna la biserica lui Dumnezeu, nelasand niciodata pravila bisericeasca; de aceea isi castigase si petrecerea sa aproape de biserica, unde se afla mai inainte de toti la cantare si iesea in urma tuturor. Si avea osardie a merge la praznice pe la sfintele biserici si statea cu luare-aminte la rugaciunile cele de noapte si la dumnezeiestile slujbe si cu zdrobirea inimii varsa lacrimi din ochi, impartasindu-se adeseori cu dumnezeiestile Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos. Iar cu cata vrednicie se impartasea, aceasta era marturia: dupa primirea dumnezeiestii impartasiri, fata ei stralucea cu o lumina minunata. Si in toate noptile, in casa sa, se scula la rugaciune inainte de miezul noptii si o savarsea in caldura duhului, udandu-si fata cu lacrimi. Si toata mintea ei era adancita intru Dumnezeu, pe care Il iubea cu toata inima, cu tot sufletul si cu toata virtutea. Ea era si nespus de milostiva spre cei saraci, hranind pe cei flamanzi si imbracand pe cei goi. Inca intrand adeseori in bolnita, slujea cu mainile sale bolnavilor, iar celor morti le pregatea din ostenelile sale cele de ingropare. Asemenea si celor ce se botezau le dadea haine albe, lucrate cu mainile sale. Era atat de blanda la fire, smerita si fara de rautate, incat nimeni nu a vazut-o maniindu-se candva sau graind impotriva sau mahnindu-se. Fericita Marta isi pazea gura de multa graire si nu vorbea decat numai cele de nevoie, caci iubea tacerea foarte mult. Nu se auzea din gura ei cuvant desert sau mincinos, ori altceva neplacut lui Dumnezeu, ci din comoara inimii sale scotea cele bune. Era si facatoare de pace intre prietenii care se maniau, sfatuitoare celor ce nu traiau bine, aratandu-se pilda de viata curata si cucernica tuturor, nu numai femeilor, ci si barbatilor.

Iata, vaduvelor crestine, un exemplu de vaduva sfanta, nevoitoare, care va poate si incuraja si intari in nevointele bunei credinte si poate servi mult la lucrarea mantuirii voastre. Marta, dupa cum vedeti, nu a fugit nici la manastire, nici in pustie dupa moartea sotului ei, ci a trait in lume; totusi, si in lume s-a pastrat pe sine curata si neintinata si i-a invatat la bine si pe ceilalti.

Sa traiti si voi asa cum a trait ea, si atunci, fara indoiala, veti fi mostenitoare ale imparatiei lui Dumnezeu.

(pr. Gheorghe Orlov – Nevointele si virtutile femeilor in povestiri vii))