LUCRAREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului si Stefan facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Obisnuinta exterioara a Rugaciunii lui Iisus

- Gheronda, poate sa rosteasca cineva continuu Rugaciunea lui Iisus in soapta?

- Se poate sa-i devina o obisnuinta exterioara si sa o spuna ritmic, asa cum ceasul face tic-tac, insa mintea lui sa nu fie la Dumnezeu.

-Foloseste aceasta la ceva, Gheronda?

-Daca cineva are putina smerenie si isi da seama c mintea lui nu este la Dumnezeu si ca rosteste Rugaciunea lui Iisus mecanic, atunci il foloseste putin. Daca insa crede ca, spunand Rugaciunea, este sporit duhovniceste, atunci se vatama.

- Gheronda, daca cineva obisnuieste sa rosteasca mereu Rugaciunea lui Iisus, aceasta il ajuta in nevointa sa?

-Problema este pentru care pricina spune Rugaciunea. Daca s-a cunoscut pe sine si simte ca o necesitate mila lui Dumnezeu si o cere mereu, rostind Rugaciunea, atunci se foloseste. Sau, daca nu s-a cunoscut pe sine, insa isi da seama ca este incurcat in angrenajul patimilor si scapa la Dumnezeu, si atunci Dumnezeu il va ajuta in nevointa sa si va deprinde si obisnuinta de a rosti Rugaciunea. Daca insa rosteste Rugaciunea lui Iisus mecanic, fara simtirea pacatelor sale, atunci Rugaciunea nu-l poate ajuta sa lepede omul cel vechi.

- Gheronda, poate fi si primejdios faptul de a urmari cineva sa capete obisnuinta de a rosti Rugaciunea lui Iisus?

-Este primejdios numai atunci cand cineva nu mai ia aminte la sine insusi si se ocupa cu Rugaciunea ca si cum ar fi ceva la moda.unul ca acesta poate dobandi obisnuinta Rugaciunii, insa inlauntrul sau va trai omul cel vechi si exista pericolul sa urmeze si inselarea.

Mi-aduc aminte ca, atunci cand eram la sanatoriu, era internat acolo si un monah care se obisnuise sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus. Isi inchidea ochii si spunea mereu: “Doamne Iisuse Hristoase…..”, “Doamne Iisuse Hristoase….. O infirmiera care l-a vazut a inceput sa-si faca cruce si a spus: “O, ce sfant avem langa noi!”. dar intr-o zi acel monah mi-a spus: “I-am mustrat pe cutare si cutare. I-am scris o scrisoare si cutarui episcop si altuia, ca sa-si schimbe felul de a gandi daca vor sa fiu de partea lor”. “Ia stai, mai frate!, i-am spus. “Esti analfabet si tuberculos, pe ce te bazezi de vorbesti asa?”. Stii ce-mi raspunde? “Unul sau doi ca mine de ar mai fi existat, s-ar fi mantuit lumea”. Daca nu ar fi fost sanatos la minte, ar fi fost indreptatit sa vorbeasca astfel, dar mintea lui era sanatoasa. Deoarece se silea pe sine si spunea continuu Rugaciunea lui Iisus, i-a ramas obisnuinta, dupa care, orice gand ii venea, credea ca este de la Dumnezeu. astfel a ajuns pana acolo incar sa creada ca nu este nimeni altul ca el in lume.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)