RUGACIUNE PENTRU ADORMITI (IV)

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Talasie, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Usurarea celor adormiti

- Gheronda, care este ajutorul pe care il primesc cei adormiti prin rugaciunea noastra?

-Sa-ti dau un exemplu. Daca intr-o zi m-ai gasi in beci si i-ai spune Staretei: “Ce pacat! Nu este mai bine sa-l punem sus la etaj, astfel incat sa vada soarele cata vreme va mai trai?”, ce zici, nu ar face Stareta aceasta?

-Sigur ar face-o, Gheronda.

-Ei, asadar, daca Stareta ar face aceasta, cu atat mai mult nu va darui Dumnezeu celor adormiti usurarea pe care o cerem de la El? Nu-i va muta intr-o temnita mai buna sau chiar intr-un apartament?

Cand eram tanar, am cunoscut o batrana care, spre deosebire de fiica ei care era foarte milostiva, ea era foarte zgarcita. Numai cu mine nu se zgarcea, pentru ca ma iubea mult. La trei ani dupa moartea ei – nu se facuse inca dezgroparea osemintelor ei, - in timp ce rosteam Rugaciunea lui Iisus, mi s-a intamplat ceva ciudat. Nu stiu ce a fost, dar la un moment dat am auzit cum m-a strigat un tanar sa mergem s-o vedem pe batrana, pentru ca ma chema. M-a luat si m-a dus la mormantul ei. A ridicat placa de pe mormant si am vazut-o pe batrana, care indata a inceput sa strige: “Calugare, mantuieste-ma! Calugare, mantuieste-ma!”. Era pe jumatate descompusa si raspandea un miros de nesuportat. M-a durut atat de mult pentru ea incat am imbratisat-o strans, cu durere, si am sarutat-o. Cu toate ca mirosea foarte urat, nu am voit sa ma despart de ea, cata vreme ea nu ma departa. M-a miscat foarte mult aceasta intamplare. Cand exista dragoste adevarata cu durere, nu te ingretosezi nici de trupurile putrezite, nici de mirosul urat. Desi ma scarbesc launtric atunci cand vad o femeie lumeasca impodobita si parfumata, totusi de aceasta femeie nu-mi venea sa ma despart, cu tot mirosul urat pe care il scotea. In viata duhovniceasca se petrec lucruri ciudate. Dumnezeu a randuit s-o vad in aceasta stare, pentru ca avea nevoie de foarte multa rugaciune. Apoi am facut rugaciune pentru acest suflet. La doua luni de la aceasta intamplare, iata ca intr-o noapte ma vad intr-o prapastie care avea forma unei palnii. Din nefericire acolo se aflau multi oameni cu chipurile urate, negre, care se chinuiau infricosator. Mai sus am vazut-o pe batrana, sezand pe un nor alb. Parea ca este departe, insa era aproape de mine. Era ca un copil, avand trasaturile chipului ei, iar alaturi se afla un Inger – cred ca Ingerul ei pazitor -, care ii freca fata si i-o curata. Avea un chip placut. Am imbratisat-o. Am simtit multa bucurie, ceva deosebit.

Cei adormiti sunt inculpati; sunt robiti. Uneori, cand imi aduc aminte de un cantec patriotic, il spun alegoric pentru cei adormiti:

“Libetate, libereaza-mi trupul neputincios,

libertate, daruieste-mi un glas melodios.

Da-mi flacara in inima mea, pe care au ofilit-o durerile,

ca sa-ti cant bucuria mea ca privighetoarea primaverii.

Cantarea sa rasune adanc in pamantul oropsit,

Putin balsam sa se verse in sufletul celui robit”.

 

Acest cantec il spun si pentru mine. Oare, nu si pe mine m-au ofilit durerile? Robi suntem in aceasta viata. Iar atunci cand spun “pamantul oropsit”, care se refera la crestinii de sub stapanirea turceasca, ma gandesc la cei adormiti care sunt robiti si-L rog pe Mult-Milostivul Dumnezeu sa verse “putin balsam” in sufletele lor.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)