POVESTIRE

 Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenici Pamfil preotul si Valent diaconul si ale Sfantului ierarh Falvaian, arhiepiscopul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

MUNCA-RABDAREA-DEPRINDEREA

Un imparat a plecat intr-o zi la vanatoare. Pe drum, apucandu-l furtuna si ploaia, se adaposti la o colib saracacioasa. Inlauntrul colibei, imparatul dadu de niste copii, care sedeau in jurul unei strachini mari, pline cu fiertura. Imbucau copiii cu atata placere din fiertura, de-ti era mai mare dragul sa-i privesti. Obrajii le erau rumeni si bucalati.

-Cum este cu putinta, intreba imparatul pe mama copiilor, ca sa manance cineva cu atata pofta niste mancare atat de simpla, fara carne, si pe deasupra sa fie atat de frumosi la fata si atat de sanatosi, cum sunt copiii dumitale?

-Sa traiesti, Maria Ta! Raspunse mama copiiilor. Mancarea lor nu este proasta, caci in ea se afla trei feluri de ierbunri: mai intai este munca, pentru ca trebuie sa-si castige hrana lucrand, a doua este rabdarea, fiindca pana la vremea mesei, nu le mai dau nimic sa manance si a treia este deprinderea, pentru ca i-am invatat sa se multumeasca cu ce au, fara sa cunoasca alte bucate mai bune.

Cand pleca, imparatul ii dadu femeii o pung cu bani, nu atat pentru saracia familiei, cat pentru educatia pe care o dadea copiilor ei, pentru modestia ei si dragostei pentru munca, rabdare si bune deprinderi.

Morala: Munca cu a ei povata, pe copii la bine-nvata.

 

(Istorioare moral-religioase)