SA URMAM MAICII DOMNULUI (XVIII)

 Pentru rugaciunile Sfantului Arsenie Capadocianul, ale Sfantului Mucenic Oresti, ale Sfintilor Apostoli Sosipatru, Erast, Olimp, Cvart, Rodion si Tertiu, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 NADEJDEA SI INCREDEREA SUNT HRANA PLACUTA IN VREMEA INTRISTARII

           Precum nu m-am clatinat in credinta, tot asa n-am slabit niciodata in nadejde. Am petrecut aproape toata viata in gemete si lacrimi si zilele mele au fost pline de pelin si amaraciune.

          Adevarat este ca am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patima am fost intr-o mare mahnire nesfarsita si in amara intristare. Si il priveam mereu in toate durerile si suferintele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznica amaraciune inainte de a-si da ultima suflare.

          Cu toate acestea nu mi-am pierdut niciodata nadejdea ca toate ar fi trecut, ca El ar fi inviat si ca as fi mers impreuna cu El in bucuria cea vesnica. Nadejdea mi-a sustinut totdeauna inima mea chiar si in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbarbatare.

          Cine nu are nadejde in Dumnezeu este un nefericit si se usuca precum o floare in vremea secetei. Insa, cine este atras de nadejdea unor lucruri mai bune, se intareste fara sa mai aiba nevoie de mangaieri exterioare. Crestinul nadajduieste de la Dumnezeu tot binele, dupa viata aceasta trecatoare, desi o traieste in mare mizerie.

          Dumnezeu este credincios si se tine de fagaduintele Sale, iar in cer daruieste mai mult decat s-ar putea inchipui de catre orice minte omeneasca. Nici un rau nu te va putea tulbura de ai nadejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decat numai prin suferinta.

          Cred ca ai incercat desertaciunea nadejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu tin ceea ce au fagaduit, sau nici nu se mai gandesc la ceea ce au fagaduit vreodata.

          Desi esti pacatos, sa ai nadejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insa, ca nadejdea sa fie intemeiata pe pocainta.

          Cine nu vrea sa se indrepte, nu poate nadajdui ceva, pentru ca numai pocainta aduce rasplata, pe cand indaratnicia primeste pedeapsa. Nu vei fi obosit de nici o nefericire omeneasca, daca te vei imbarbata totdeauna cu nadejdea lucrurilor vesnice. Cand esti in vreo intristare, priveste indata la cer si repeta: Cerul este sfarsitul necazurilor mele.

          Bolile, saracia, dispretul si moartea, vor lua o infatisare vesela de te vei privi in oglinda nadejdii bunurilor celor ceresti.

          Fiule, nadajduieste in Domnul si fa binele si vei vea totdeauna in suflet tarie si pace.

          Urmeaza-ma pe mine!

 

(Viata, Urmarea si Psaltirea Maicii Domnului – Mama Noastra)