METANII (II)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Paramon si Filumen si ale Sfantului Cuvios Pitirun, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 PRIN METANII CEREM IERTARE DE LA DUMNEZEU SI NE MANIFESTAM RECUNOSTINTA NOASTRA

 -Gheronda, pentru ca imi vine greu sa fac metanii, nici nu mi-s dragi.

-Cand faci metanii, sa te gandesti ca te afli inaintea lui Dumnezeu si ca te inchini Lui, si astfel le vei iubi.

          Metaniile pentru noi insine sau pentru semenii nostri sunt cea mai importanta rucodelie dintre toate rucodeliile. Si este o rucodelie care nu se sfarseste niciodata, numai sa aiba cineva marinimie sa lucreze in pocainta. Tocmai de aceea se numesc metanii; ne smerim si cerem iertare de la Dumnezeu, asa cum facem si atunci cand ii gresim cuiva: ii facem metanie si ii spunem “iarta-ma”. Mult ajuta, atunci cand incepem sa facem metanii, sa spunem cu smerenie: “Gresit-am, Doamne, iarta-ma!”

-Gheronda, am aflat tamaduire de patimile trupesti si sufletesti. Cum sa-mi manifest recunostinta fata de Dumnezeu?

-Ai aceasta recunostinta? Daca o ai cu adevarat, deja s-a manifestat. Cel mai important este sa ai recunostinta inlauntrul tau. De aici incolo o poti manifesta prin asceza, metanii, etc. Iata, acolo, la Coliba mea, se aduna cateodata pisici straine, pe care le hranesc. Iar seara, cand ies afara sa iau insemnarile din cutie, sarmanele, nu stiu cum sa-si manifeste recunostinta. Vin si se alinta la picioarele mele, alearga inaintea mea, se catara in chiparos, coboara, fac tumbe, vin iarasi la picioarele mele. Una face intr-un fel, cealalta in alt fel. Oare am eu trebuinta de aceste mnifestari? Nu, dar este ceva care nesilit tasneste brusc dinlauntrul lor, desi sunt animale. Vreau sa spun ca, pentru om, lucrul cel mai important este sa aiba inlauntrul sau recunostinta. Dupa aceea o manifesta in orice chip doreste.

          Cand cineva se misca in spatiul recunostintei, face metaniile din marinimie, din intraripare, din dragoste pentru Hristos. Atunci nu simte osteneala, asa cum nu obosesc copilasii de nebuna rabufnire a inimii lor, cand topaie de indata ce-l vad pe tatal lor.

-Gheronda, cand spun “Doamne Iisuse” cu siragul de metanii pentru cineva, trebuie s-o fac insotita de semnul crucii si de inchinaciune?

-Depinde ce vrei sa oferi. Ceea ce are mai multa osteneala, are si mai multa valoare.

-Gheronda, cand spunem “Doamne Iisuse” cu inchinaciune, trebuie ca mana sa se atinga de pamant?

-Nu. Atunci cand spunem “Doamne Iisuse” cu inchinaciune, ducem mana pana la genunchi, dupa care ne ridicam drept. Altceva sunt inchinaciunile pe care le facem cand ne inchinam la icoane sau la “Ceea ce esti mai cinstita…..”, etc. atunci este bine ca, cine poate, sa atinga pamantul cu mana.

-Gheronda, cand ma rog cu siragul de metanii si fac semnul crucii cu inchinaciuni, nu ma pot aduna.

-Eu mai mult ma adun atunci cand fac “Doamne Iisuse” cu semnul crucii si cu inchinaciune. Pana intr-atat uit de mine, incat atunci cand termin rugaciunea cu siragul de metanii, ma doare mana.

-Gheronda, cum trebuie sa fac metaniile?

-Este bine ca metaniile sa le faci intregi. Adica dupa fiecare metanie sa te ridici in picioare. In felul acesta ii aduci lui Dumnezeu o plecaciune mai mare si este si mai odihnitor pentru trup. De asemenea, cand pui mainile pe pamant, sa nu le pui niciodata cu palmele deschise, pentru ca astfel se pot vatama tendoanele, ci sa le strangi pumni si sa le sprijini cu partea exterioara. Iar ca sa nu faci bataturi la maini, sa faci metaniile pe un covoras moale.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugaciune)