SA URMAM MAICII DOMNULUI (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Luca si ale Sfantului Mucenic Marin cel Batran, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 SMERENIA ESTE TEMELIA SFINTENIEI

          Fiule, pe cat sunt de inaltata in cer, pe atat am fost de smerita pe pamant. Am priceput ca Dumnezeu arunca de pe tron pe cei mandri si ridica pe cei smeriti.

          Ingerul Gavriil m-a salutat plina de har si eu m-am numit pe mine: Roaba Domnului, si am devenit Maica lui Iisus Hristos. Insusirile si harurile cu care m-a impodobit Dumnezeu pentru a ma face Nascatoarea Fiului sau, m-au tinut totdeauna in smerenia cea mai adanca. Stiam bine ca primisem toate din mana lui Dumnezeu, si de aceea duhul cel rau al mandriei nu m-a putut atinge niciodata. Nu este mai mare prostie decat a te mandri cu ceea ce nu ai.

          Nu te uita la ceea ce ai, dar vezi bine cum intrebuintezi totul dupa placul lui Dumnezeu.

          Ce-ti foloseste, ca ai minte agera, ca ai un trup frumos si calitati sufletesti deosebite, daca le intrebuintezi rau? Cati sunt care s-ar folosi mai bine de dansele, daca le-ar avea in locul tau?

          Talentele inalte nu mantuiesc, ci osandesc, daca sunt intrebuintate spre necinstea Creatorului, sau se ascund, precum a facut sluga cea lenesa.

          Nu dispretui pe aceia care n-au insusiri deosebite ca tine.

          Omul simplu si nevinovat, dar evlavios, place mai mult lui Dumnezeu si va fi mai mare in cer decat inteleptii lumii, care traiesc altfel decat cum le dicteaza mintea si se mandresc cu talentele lor.

          Ori de cate ori te gandesti la talentele primite de la Dumnezeu, calca in picioare slava cea desarta si ingamfarea cea proasta.

          Gandeste-te intotdeauna la Acela de la care le-ai primit, si ca intr-o zi vei da o strasnica socoteala de felul cum le-ai intrebuintat. Fara smerenie nu vei placea nici lui Dumnezeu, nici oamenilor. Dar nici mie nu-mi vei putea placea, pentru ca eu vreau ca in slugile mele sa straluceasca smerenia.

          Nu te crede mai bun decat altii, pentru ca nu stii daca inaintea lui Dumnezeu acestia nu sunt mai buni decat tine. Gandeste-te la smerenia ta, si indata mandria va cadea jos, ca plumbul.

          Nu dispretui nici pe cei pacatosi, precum nici eu n-am dispreuit pe Petru si pe Maria Magdalena. Cine stie daca acestia nu vor fi mai sus decat tine in imparatia Cerurilor?

          E un lucru neintelept sa ravnesti la o slujba care nu este dupa vointa lui Dumnezeu si pentru care trebuie sa intrebuintezi mijloace neiertate.

          Desigur, nu vei fi multumit, daca vrei sa faci dupa voia ta, si nu astepti timpul ca Dumnezeu sa te cheme.

          Vei avea greutati fara numar in postul dobandit prin inselaciune, fatarnicie si ambitie. Te asteapta o cadere fulgeratoare, chiar daca te-ai tinea sus, pana la moarte. Vei fi suspus la o judecata grozava, si cadavrul tau mandru va fi calcat in picioare de cei pe care tu i-ai dispretuit.

          Nu orice smerenie este virtute, caci adesea poate fi adevarata inselaciune. Sunt de aceia care se smeresc din prefacatorie, pe cand in inima lor se ridica foarte mult impotriva celorlalti.

          De ce te mandresti tu, care azi traiesti si maine vei fi ros de molii si viermi intr-un mormant?

          Nimeni nu s-a gandit la tine inainte ca tu sa fii, si dupa moarte vei fi ca si cum nu ai fi fost niciodata.

          Smerenia sa fie mandria ta, daca vrei sa vii cu mine acolo unde toate neamurile pamantului ma numesc fericita.

          Urmeaza-ma pe mine!

 

(Viata, Urmarea si Psaltirea Maicii Domnului – Mama Noastra)