RUGACIUNE DIN MARINIMIE

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Tomasi ale Sfintei Mucenite Erotiida, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 SA NE RUGAM DIN MARINIMIE

 -Gheronda, cum va mai puteti ruga cand sunteti atat de obosit?

-Pe mine rugaciunea ma odihneste. Si am vazut ca numai rugaciunea il odihneste cu adevarat pe om. Cand ea se face din inima, alunga si oboseala si somnul si foamea, pentru ca sufletul se incalzeste, dupa care nu mai vrei nici sa dormi, nici sa mananci. Traiesti intr-o stare mai presus de fire si te hranesti in chip diferit; te hranesc cele duhovnicesti.

-Gheronda, nu am dragoste de rugaciune.

-Inca nu ti s-a incalzit inima si rugaciunea nu se face dintr-o nevoie launtrica. Le faci pe toate sec, militareste. Cum iti incepi rugaciunea?

-Incep, Gheronda, cu gandul ca trebuie sa ma rog pentru mine si pentru toti.

-Ah, ce ciudata mai esti! La tine totul e cu “trebuie”. “Trebuie sa ma rog, trebuie sa fac cele duhovnicesti, trebuie, trebuie…”, si te zoresti. Este bine ca exista inlauntrul tau aceasta putere, dar sa incepi cu un gand smerit, cu o durere. Sa te straduiesti sa te doara inima si atunci nu te vei zori, ci vei simti bucurie, va exista inlauntrul tau veselie.

-Gheronda, simt in sufletul meu o constrangere. Nu exista inlauntrul meu intraripare duhovniceasca.

-Te bucuri cand te rogi? Mi se pare ca te zoresti putin. Pornesti cu marinimie sa faci ceva, dar, fara sa-ti dai seama, intra si putin egoism. “Sa fac atatea metanii, sa fac atatea siraguri de “Doamne Iisuse”, sa maresc numarul de metanii, sa maresc numarul de rugaciuni”. Si toate acestea nu le faci pentru dragostea lui Dumnezeu sau pentru cineva care are nevoie, ci doar asa, ca sa faci multe, sa te sfintesti. Adica nu spui cu smerenie: “De vreme ce Dumnezeu a psus: “Fiti sfinti”, voi face si eu ce pot”, ci mergi cu o logica seaca:”Trebuie sa ma sfintesc”.

-Gheronda, cum sa ma fortez sa ma rog?

-De ce sa te fortezi sa te rogi si sa nu te rogi din marinimie?

-Si cum sa fac asta, Gheronda?

-Daca te vei gandi la binefacerile lui Dumnezeu, te vei gandi si la Dumnezeu, la Binefacatorul tau, si vei constientiza nerecunostinta si pacatosenia ta, dupa care vei cere mila Lui. Cand simte cineva marile binecuvantari ale lui Dumnezeu, se intareste, i se incalzeste inima si ajunge la rugaciunea neincetata.