RUGACIUNEA CA NECSITATE

 Pentru Inaltarea Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 

SA SIMTIM RUGACIUNEA CA PE O NECESITATE

-Gheronda, nu prea am credinta si ma simt tare neputincioasa.

-Stii ce sa faci? Sa te agati de Dumnezeu asa cum se agata copilul de gatul tatalui sau si sa-L strangi atat de tare, incat sa nu te poata dezlipi de El. Numai atunci vei simti siguranta si putere.

-Gheronda, simt nevoia sa ma sprijinesc de Dumnezeu, dar imi vine greu.

-Sa-ti ridici mainile in sus. Astfel incet-incet se vor lungi si te vei agata de Dumnezeu.

-Gheronda, atunci cand nu am destul timp si ma grabesc la rugaciune nu cumva fur din timpul pe care trebuie sa-l dau lui Hristos?

-Hristos este bogat si, oricat ai fura tu, El tot nu saraceste. Tu insa in felul acesta esti in pierdere. Hristos nu are trebuinta de rugaciunea noastra, ci noi avem nevoie de ajutorul Lui. Ne rugam pentru ca asa comunicam cu Dumnezeu Care ne-a creat. Iar daca nu o vom face, vom cadea in mainile diavolului si atunci…… vai de noi! Ai vazut ce spune Sfantul Isaac Sirul? “Nu ne va cere socoteala Dumnezeu pentru ca nu am facut rugaciune. Ci pentru ca nu am avut partasie cu El si in felul acesta am dat drepturi diavolului si ne-a chinuit”.

-Gheronda, cum sa ajung sa iubesc rugaciunea?

-Sa simti rugaciunea ca o necesitate. Asa cum trupul are trebuinta de hrana ca sa traiasca, tot astfel si sufletul, trebuie sa fie hranit ca sa traiasca. Daca nu va fi hranit, slabeste si moare duhovniceste.

-Gheronda, de ce ne vine greu sa ne rugam?

-Pentru ca nu simtim rugaciunea ca pe o necesitate. Cel care nu intra in noima rugaciunii, ca sa o simta ca pe o necesitate, o considera ca pe o corvoada si se aseamana copilului fara minte care se intoarce de la sanul mamei sale si de la toata dragostea ei cea dulce, ajungand astfel bolnavicios si pipernicit.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicesti)