LA MUNTE

 SLANIC MOLDOVA – DRUMUL SPRE CASA

 Duminica, dupa Sfanta Liturghie am pornit spre casa. Drumul a fost lung, greu, obositor, insa si foarte frumos, cu multe amintiri. Sotul a optat pentru varianta: Slanic Moldova-Ojdula-Lepsa-Focsani-Buzau-Ploiesti.

A fost prima data cand am mers pe drumul Slanic Moldova-Ojdula si ne-am bucurat de peisaje frumoase, de sate cu oameni gospodari, cu case micute si cochete, multe dintre ele renovate. Prima oprire, scurta, a fost la manastirea Codreanu. Aici slujba inca nu se terminase, astfel ca am ramas si noi putin, dupa care iar la drum.

Drumul de la Ojdula la Lepsa este un drum, care pentru noi reprezinta amintirea unei aventuri. In urma cu aproximativ 20 de ani, am fost impreuna cu o familie de prieteni, in vacanta la Lepsa. Anul respectiv fusese un an ploios, cu multe inundatii, iar la sfarsit de august, tot cam asa se prezenta. Imi aduc aminte ca multe drumuri din zona erau impracticabile. Dar, sa revin la amintirea care ne-a adus acum pe acest drum. La sfarsitul vacantei, sotii nostri au hotarat sa ne intoarcem acasa pe drumul Ojdula-Targu Secuiesc. Au tot intrebat cum este drumul, daca se circula bine si, mai toata lumea spunea ca se circula binisor. Trebuie sa mentionez ca noi aveam un Tico, iar prietenii nostri aveau o masina Dacia. Ei bine, am pornit la drum spre casa pe drumul mai sus amintit. A fost un drum plin de emotii, de stat cu sufletul la gura, pentru ca acesta (desi este drum national) arăta ca un drum forestier, desfundat dupa atatea ploi, plin de noroi si cu mari urme de tractor (soave). Iar în zona nu exista semnal la telefoanele mobile. Nu era decat drumul, o perdea deasa de brazi de o parte si de alta si cerul deasupra. Pe parcursul celor 40 de km ne-am intalnit cu un autobuz, un tractor si un camion. Nu exagerez cand spun ca cei trei soferi si-au facut cruce cand ne-au vazut. La intalnirea indicatorului de intrare in jud. Covasna, ne-am oprit pentru un mic popas. Nimeni nu voia sa arate cat de speriat este, mai ales ca si noi si prietenii nostri aveam copilasii cu varste destul de mici si nu voiam sa ii speriem. Copiii nostri aveau 5 si, respectiv 10 ani, iar ai prietenilor 4 si, respectiv 9 ani. Urmatorul popas a fost la aparitia primelor case, cand ne-am dat jos din mașini, am răsuflat ușurați și am zis :”Doamne ajuta!”, fiecare povestind cat de inspaimantat a fost. Inainte de a continua drumul spre casa, am cautat o spalatorie, pentru ca masinile aratau intr-un mare fel.

Acum, drumul este astfaltat, sunt multe zone cu doua benzi pe sens, este o placere sa circuli pe el. Iar peisajul (care atunci nu se vedea deloc din cauza brazilor) este incantator. Insa am avut senzatia ca suntem pe alt drum, in alta zona. Desi frumos, nu mai are farmecul acelei zone salbatice.

Indicatorul cu Jud. Covasna acum...

.... și atunci

Am oprit putin la Lespa pentru a vizita manastirea cu acelasi nume. Atunci era bisericuta de lemn si doar cateva chilii, azi este un mic colt de rai.

In continuare, pana la Focsani, ne-am bucurat de peisaje frumoase, de sate cu oameni harnici care aveau la porti roadele muncii lor (prune, pere, mere, struguri deliciosi).

De la Focsani la Ploiesti nu sunt prea multe de povestit: drum aglomerat, multe gunoaie pe margine, etc. (as fi vrut sa spun ca am fost noi obositi, insa nu este asa).