CUVANT DE FOLOS

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Avtonom, Macedonie si Teodul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Hristos ne da posibilitatea sa vorbim cu El

 -Gheronda, nemultumirea si durerea mea cea mai mare este problema rugaciunii. Ma aflu foarte in urma. Ce sa fac?

-Oriunde te-ai afla, sa vorbesti deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Ingerilor, Sfintilor. Sa le spui tot ceea ce vrei. Sa zici:”Hristoase al meu, Maica Domnului, stii intentia mea. Ajuta-ma!”. Astfel, simplu si cu smerenie, sa vorbesti mereu cu ei despre orice te preocupa, dupa care sa rostesti rugaciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma!”

-Gheronda, ma rog cu mintea imprastiata!

-Cand te rogi, sa te gandesti cu cine vorbesti. Vorbesti cu Dumnezeu!

Oare, mic lucru este acesta? Unei persoane importante, cu cata atentie ii vorbeste cineva! Ia aminte ca sa nu spuna vreo prostie, desi din cand in cand i se incurca limba din pricina sfielii. Ei, daca cineva ia aminte atat de mult cand vorbeste cu un om, cu cat mai atent trebuie sa fie atunci cand vorbeste cu Dumnezeu? Vezi, chiar si un copil mic, atunci cand merge sa-i vobeasca tatalui sau sau vreunui varstnic, merge cu sfiala. Si daca mai vrea sa vorbeasca si invatatorului sau, de care se si teme putin, atunci cu si mai multa sfiala se apropie de el. Iar noi vorbim cu Insusi Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfintii si sa nu ne dam seama?

-Gheronda, inainte de a veni la manastire, consideram monahismul totuna cu rugaciunea. Acum insa rugaciunea mi se pare o corvoada si o consider lucrarea cea mai grea si cea mai obositoare.

-Te pomenesti ca esti folosof! Iti place sa vorbesti si nu obosesti sa conversezi cu oamenii. Cu Hristos insa, Care binevoieste sa vorbeasca cu tine, iti vine greu sa vorbesti si te oboseste. Nu este, oare, acesta un lucru necuviincios? Este ca si cum ar spune cineva: “Oh, acum trebuie sa merg sa vorbesc cu imparatul. Nu am chef, dar ce sa fac? Voi merge”. Hristos ne da posibilitatea sa vorbim continuu cu El prin rugaciune, iar noi sa nu vrem? Este infricosator! Si mai ciudat este faptul ca Hristos vrea sa vorbim cu El ca sa ne ajute, iar noua ne vine greu.

-Gheronda, cad mereu in vorbire desarta si apoi ma mahnesc.

-Nu este mai bine sa vorbesti cu Hristos? Celui care vorbeste cu Hristos niciodata nu-i pare rau. Desigur, vorbirea desarta este patima, dar daca o pui in valoare duhovniceste, ea poate deveni pricina pentru rugaciune. Unora le vine greu sa vorbeasca. Tu insa ai o putere inlauntrul tau si un imbold de a vorbi. Daca vei pune in valoare duhovniceste aceasta, ti se va sfinti sufletul. Straduieste-te sa vorbesti cu oamenii doar ceea ce este absolut necesar si sa vorbesti mereu cu Hristos. Cand vei incepe o convorbire smerita cu El, nu-ti vei mai da seama ce se intampla in jurul tau; atat de mult vei fi atrasa si o asa nespusa dulceata vei simti. Pe mine chiar si convorbirile duhovnicesti ma obosesc, in timp ce in rugaciune simt multa odihna.

Rugaciunea este impreuna-vorbire cu Dumnezeu. Uneori ii fericesc pe cei care au trait in vremea lui Hristos, pentru ca Il vedeau si Il auzeau pe Hristos Insusi si puteau sa-I vorbeasca. Dar ma gandesc ca noi suntem cu mult mai fericiti decat ei, pentru ca aceia nu puteau sa discute mult cu El, in timp ce noi putem vorbi neincetat cu El prin rugaciune.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicesti)