LA SANUL ADEVARATEI MAME
Cuviosul Lazar Stalpnicul, care pe toate le izbutea prin “credinta sa curata si nimic nu-i era cu neputinta prin ea”, cand a ajuns la “masura varstei”, dupa multa nevointa aspra, a fost cuprins de o boala grea. Trupul mortificat al Cuviosului suferea mult. Acesta insa astepta cu bucurie moartea, pentru care se pregatise de mult timp. Dorea si el, ca si dumnezeiescul Pavel, sa moara si sa fie impreuna cu Hristos!
Imprejurul
lui statea toata multimea ucenicilor sai, care plangeau cu jale si erau foarte
mahniti. Toti erau gata sa-si dea viata pentru cea a parintelui lor. Plangerea
si tanguirile lor i-ar fi miscat spre lacrimi si pe cei mai impietriti la
inima.
De
aceea si dumnezeiescul lor parinte, cu toate ca ajunsese la ultima suflare, a
fost miscat pana la lacrimi si s-a milostivit de fiii sai. Gandindu-se ca vor
ramane orfani, a rugat-o pe Maica lui Dumnezeu, care era ocrotitoarea,
acoperamantul si scaparea lui, sa-i harazeasca inca cativa ani de viata. Si aceasta
nu pentru ca era iubitor de viata, sa nu fie!, - caci cum era cu putinta ca
Cuviosul sa fie astfel, el care era mort pentru lume si care-si dorea in
fiecare zi sa moara ca sa fie impreuna cu Hristos? -, ci pentru ca ii era mila
de fiii sai duhovnicesti.
Maica-Fecioara,
Cea care a nascut pe Insasi Viata, mantuirea cea de obste a neamului omenesc,
asa cum l-a pazit pe Cuvios de toate nenorocirile, tot astfel si la sfarsitul
vietii lui i s-a facut acestuia ajutor si piedica in calea mortii. De aceea s-a
rugat Fiului ei, care are stapanire asupra vietii si asupra mortii, sa mai
adauge la viata Cuviosului inca cincisprezece ani.
Asa
cum zacea Cuviosul bolnav, a fost rapit in extaz si a vazut-o pe Nascatoarea de
Dumnezeu, care se ruga Fiului ei pentru el. Dumnezeu i-a indeplinit cererea. Cuviosul
a mai trait inca cincisprezece ani, iar viata sa a fost de saptezeci si doi de
ani cu acestia. (Din “Vieti de Sfinti alese” de Nicodim Aghioritul).
(Patericul Maicii Domnului – Arhim.
Teofilact Marinakis)
Amin!🙏
RăspundețiȘtergere