DESPRE MAICA DOMNULUI

 OCROTIRE NEBIRUITA

          La o biserica oarecare, crestinii aveau obiceiul sa cante la unele litanii, laude aduse Pururea Fecioarei Maria. Printre acestea cantau si un imn care se termina cu aceste cuvinte: ”S-au rusinat necredinciosii iudei”. Intr-o zi , dupa ce crestinii ortodocsi s-au adunat la biserica, au invitat un tanar evlavios, care avea o voce melodioasa si l-au rugat sa cante acest imn cu o voce puternica. Tocmai atunci s-a intamplat sa treaca pe langa biserica niste iudei, care au auzit imnul pe care-l canta tanarul “spre rusinarea acestora si spre judecata” si, fiindca s-au maniat mult, s-au gandit sa-l omoare cu prima ocazie.

          Peste cateva zile, dupa ce au gasit un motiv, l-au dus in via lor si acolo, dupa ce l-au omorat, l-au aruncat intr-un loc ascuns, ca sa nu-l gaseasca crestinii.

          Dupa ce ucigasii s-au departat de locul uciderii, a ajuns acolo Aparatoarea cea Atotputernica, care dupa ce l-a inviat, i-a poruncit sa cante fara frica imnele ei.

          Cand iudeii l-au vazut iarasi viu, au ramas uluiti si l-au intrebat pe ascuns daca el este cel pe care il ucisesera si care a inviat. Atunci tanarul le-a raspuns ca Pururea Fecioara Maria, Maica lui Iisus, il inviase, deoarece canta imnele ei.

          Din pricina acestei minuni, au crezut in Hristos nu numai acei ucigasi, dar si rudele si prietenii si multi altii.

 

(Patericul Maicii Domnului – Arhim. Teofilact Marinakis)