DESPRE MAICA DOMNULUI

 OCROTIREA CELOR CARE TRAIESC IN FECIORIE

          Un lucrator ascuns al virtutii, al smereniei si al dragostei a fost Filaret romanul. In anul 1912 Nicolae – acesta fusese numele sau de botez -  a venit in Sfantul Munte Athos si s-a stabilit la Chilia “Sfantul Ipatie”, ce apartine de manastirea Vatoped. Acolo a fost calugarit cu numele de Filaret, fiind cu adevarat un iubitor de virtute. In 1920 s-a stabilit la Chilia “Sfantului Andrei” din pustia Kapsala. S-a nevoit cu marime de suflet, cum putini au facut-o pentru a-L afla pe “Cel dorit”, mantuirea sufletului sau. Unii il intrebau:

-Sunteti bine, parinte?

-Slava lui Dumnezeu! raspundea intodeauna.

-Ce voiti sa va aduc?

-Nimic. Maica Domnului imi iconomiseste cele de trebuinta. Niciodata nu m-a lasat. Imi aduce de toate.

          Nu primea nimic de la nimeni, iar aceasta nu din mandrie, ci pentru ca toata ziua facea metanii si rugaciuni si nu-i ramanea nici macar o singura clipa, pentru a face alte metanii si rugaciuni de multumire pentru darurile pe care i le aduceau. Celor care refuzau sa-si ia inapoi micul dar, el le spunea cu tristete:

-Nu pot! Nu pot! Nu mai apuc sa fac si alte rugaciuni si metanii. Am indatoririle mele duhovnicesti, le am si pe ale parintelui Vartolomeu, ucenicul meu, care este paralizat. Domnul va cere de la el numai rabdare.

          Pa data de 1 iunie 1975 s-a odihnit intru Domnul batranul Filaret, lucratorul virtutii, care s-a invrednicit sa fie hranit si slujit de Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului – Arhim. Teofilact Marinakis)