POVETE DUHOVNICESTI

 

FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR

4. SUPUNEREA FATA DE VREREA LUI DUMNEZEU

 1.     Cu adevarat, ai castigat profundul meu respect. Insa ceea ce simti tu in legatura cu accidentul prin care ai trecut se va dovedi in cele din urma mai bun pentru redobandirea echilibrului tau interior si a stapanirii de sine decat orice sentiment as incerca eu. Ai dreptate: tu, cu mainile tale, ai construit crucea pe care trebuie acum sa o ridici. Un sfant spunea candva: ”Lemnul crucii care iti indoaie acum spinarea cu greutatea lui a rasarit din pamantul inimii tale”. Si avea dreptate.

Pedepsele sunt intotdeauna dureroase. Dar atunci cand le primi cu gand smerit, ele ne aduc mai aproape de Dumnezeu. si ce altceva ne poate interesa mai mult ca aceasta?

Daca, in orice situatie, eviti cu grija atat autoindreptatirea, cat si deznadejdea, Dumnezeu iti va da binecuvantarea Sa.

 2.  Inca o data te scufunzi in melancolie si disperare! Oare ai uitat ca aceasi mana care trimite pedepsele trimite si cele mai mari daruri? Seara se va salaslui plangerea, iar dimineata bucuria (Psalmi 29, 5). Atunci cand suntem incapabili sa urcam pe varful de munte al virtutii, ceea ce trebuie sa facem este sa coboram macar prapastia smereniei. Smerenia este cel mai sigur mijlocitor al nostru dinaintea tronului lui Dumnezeu. Gandul smerit si defaimarea de sine ii vor face pe cei din urma sa fie cei dintai. De aceea, fii cu indrazneala!

 3.     Voia sfanta se manifesta in doua feluri, astfel incat sa nu ne incatuseze si sa nu ne limiteze libertatea: Dumnezeu doreste anumite lucruri si ingaduie altele. Acest al doilea fel se manifesta atunci cand insistam sa facem lucrurile asa cum credem noi ca este mai bine. Insa cand ne lasam de bunavoie si cu incredere in voia lui Dumnezeu, El ne arata cel dintai fel, care pana la urma se dovedeste cel mai folositor pentru noi.

 

(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)