POVETE DUHOVNICESTI

 

FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR

2. AUTOCUNOASTEREA

 

1.    Ai impresia, mi se pare, ca ai putea sa urci pe scara duhivniceasca facand pasi uriasi! Fara indoiala, nu-ti lipseste credinta. Iti marturisesc: ai multa credinta. Daca nu aveai, nu puteai discerne vicleniile vrajmasului. Pe de alta parte, insa, ceri sa ajungi la stari duhovnicesti inalte, lucru care arata ca nu ai smerenie. Multumeste-te cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu. Toata taina credintei nu este altceva decat har. Prin urmare, esti deja in har. Dumnezeu iti va darui mai mult atunci cand – si daca – va constata ca esti pregatit.

Dupa ce faci o greseala, oricare ar fi aceasta, nu te lasa prada tulburarii. Smereste-ti gandul si inima, caieste-te pentru caderea ta, ridica-te si continua lupta de tinere a poruncilor Domnului.

2.    Fiecare cadere a noastra este o reamintire a vreunei legi a vietii duhovnicesti pe care eram in primejdie sa o uitam.

Prin urmare, trebuie sa stai si sa cercetezi – in liniste si cu stapanire de sine – din acest punct de vedere caderea care te-a tulburat atat de mult.

(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)